„Revuista” revistelor
Iorga împuşcatul pe drept, cuvinte luate la bătaie, sora regelui Carol, Gara afectuoa să din Beclean , transfugul lui Tata Iancu şi spionul american Vasiliu-Birlic…
Conu’ e asaltat de gazete, precum Alex. Ştefănescu de cărţi cu autografe! Numai că Alex e di tamai criticul, lefegiu în putere, pe cînd şubredul moşnegău pensionat (io, adicătelea!),nici nu mai are forţă & debuşeu pentru resturile de ziare! ¤ Mă rog, pîn’or trece toate publicaţiile pe in ternet, o să mai golim camera Efimiţei ( că şi-aşa n-a adus zestre, calica!) şi-o să punem ,pe pe reţi, lipite cu pap, fragmente cilibii de ziare…
Citim în trimestrialul Ex-Ponto, numărul 1, un amar, dar vai!, generalizant of al omului cu ini ţiativă culturală din România; ceea ce se petrece la Constanţa, e valabil, din păcate, în cazul unei jumătăţi din oraşele cu ighemonicon ale ţărişoarei noastre :”Cu toată ţîfna cosmopolită şi prosperitatea arogantă pe care le afişează şi în pofida zestrei considerabile de instituţii culturale ce-o are,Constanţa nu este, la ora actuală,ceea ce ar trebui să fie:un remarcabil centru de emula ţie şi de iradiere a culturii,în partea de sud-est a României şi Europei,la Marea Neagră . Între multele cauze care contribuie la stagnare se situează, la vîrf, şi ignoranţa crasă, indiferenţa şi dispreţul celor care au fost investiţi,prin alegeri, să răspundă de destinul oraşului.[…]Apoi, lipsa de respect faţă de oamenii care slujesc şi înnobilează cu talentul, cu dăruirea,altruismul şi sacrificiul lor aceste instituţii”( pune sare pe rană Ovidiu Dunăreanu).Of!…¤ Cîteva pagini mai încolo, un grupaj poetic Lucian Vasiliu.” Iau la bătaie cuvintele / JAP-JAP! JAP-JAP!”- scrie po goreanul.¤ Bine le face!( numai că s-au obişnuit şi cu bătaia, Luciane, dă – le – n sărăcie!).¤ Marius Chelaru dă samă, inspirat( pentru că publiciştii dedicaţi filosofiei,din redacţiile noas tre literare, pot fi număraţi pe degetele unei singure mîini!) despre ultima carte a lui Bogdan Man dache.¤ În fine, Ion Bitoleanu publică un articoli cu titlu consternant :” Nicolae Iorga a meritat un glonţ în cap!”.Din fericire, odioşenia nu-i aparţine, ci e concluzia unei cărţi semnate de Grigo re Traian Pop. Brrr!!!…
Din Tribuna (nr.40),reţinem că revista a împlinit( seria nouă!) fix 120 de numere. Deci, felici tăm şi noi, sincer, redacţia napocană. Apoi, semnalăm materialele dedicate autorului Cîntăreţei chele de către Claudiu Groza, Sören Olsen, Maria Vodă Căpuşan, Horia Lazăr ş.a.
Din Oglinda literară ( 4/04) reţinem rubricile Magdei Ursache, Alexandrei Hasan, Paul Go ma ,Virgil Panait şi Gheorghe Neagu. Ion Rotaru ne ameninţă cu publicarea unui jurnal. Aştep tăm să-nceapă – părţile efectiv captivante.
Tomis (tot numărul pe aprilie)cuprinde un grupaj inedit: epistolele prinţesei Ileana – sora mai mică a lui Carol II. Unele pasaje sunt emoţionante prin naivitate & candoare!…
Semnalăm , în premieră, o revistă lugojană : Banat( nr.2-3/04). Nu arată rău. Are şi vreo trei-patru materiale interesante, grupaje poetice bune, dar…i-ar mai trebui nume! ( Timişoara-i a proape, doar! Şi Aradul! Şi Reşiţa! Da-n secolul e-mailului, se mai pune problema asta?!).
Ateneu ( aprilie, a.c.)îmi prilejuieşte ocazia să atrag atenţia asupra excelentei rubrici a lui Li viu Dănceanu ,mondo musica. De luni de zile, cunoscutul compozitor umple un gol de in formaţie al publicisticii naţionale! Brava! ¤ Carmen Mihalache se arată, pe bună dreptate, emoţionată de faptul că sala teatrului băcăuan a fost, în fine, renovată, modernizată. Acum aşteaptă eve nimente. Nu ne îndoim că vor urma, deoarece Calistrat Costin rămîne unul dintre cei mai des toinici manageri culturali ai momentului…¤ Rubrica lui Constantin Călin reproduce, de data a ceasta, două scrisori( din’77şi’78) ale lui Ovidiu Papadima. Din ele reiese că Agatha Grigorescu , văduva marelui Bacovia,” judeca pătimaş, cu inima, nedreptăţind pînă la deformare adevărul is toric”. Nu ne surprinde, dar e păcat, bre!…¤ Plăcută în mod deosebit vederii, de data aceasta, pa gina întîi a mensualului – colaj din reproduceri după Gh. Zărnescu.
Trimestrialul botoşănean Hyperion ( 1/04)cuprinde: un fragment de roman al lui Kundera (Lentoarea) tradus de Emanoil Marcu, un interviu cu regizorul N. Perveli Vili( din care aflăm cu oarecare uimire că ” nu există mari diferenţe între teatrul românesc şi cel bulgar”!),un excelent poem dedicat de Gellu Dorian celui care-a fost magistrul Mihai Ursachi şi un altul, original, dedicat de Dumitru Ţiganiuc, dimpotrivă – unui” tovarăş fost prim”.
În Cafeneaua literară(3/04)se poate citi un profitabil interviu cu Gh.Grigurcu, colcăind de idei cutezătoare.
Să rămînem – şi geografic – în zonă :Argeşul pe aprilie cuprinde, ca de obicei, memoriile aca demicianului Bălăceanu-Stolnici.Ca să oftăm împreună, să cităm un fragment despre vacanţele din perioada interbelică:”…Mulţi mergeau la Balcic,un mic tîrg turco-bulgar de pescari,cu o pia ţetă dominată de un stejar impunător, la umbra căruia se afla cîrciumioara lui Ismail, una din cele împrăştiate printre casele localnicilor,precum cele ale lui Mamut Caramiti sau Filcef, birtul Trei cocoşi al lui Apostol sau cofetăria lui Avghemeridis,unde după-amiaza se adunau vile giaturiştii boemi din acele vremuri. Printre aceştia se aflau artişti plastici atraşi de lumina, cu totul specială a Balcicului, sculptorii Friedrich şi Cecilia Storck şi pictori ca Dărăscu , Tonitza , M . Bunescu, Tică Constantinescu – însurat cu o Romalo, pe care, la sfîrşitul ani lor’60, aveam să – l revăd pribeag, fugit din universul marxist-leninist la Paris”…Sic tranzit! ¤ Revista cuprinde şi cîteva epistole ale lui M. Sadoveanu către un anume domn Goţia – interesant pentru prozator , deoarece stătea într-un loc în care se prindeau… lipani (nu Lipani!).¤ Din cele cîteva scrisori deducem viciul ( nu pasiunea!) Ceahlăului literaturii, care, mărturiseşte la 3 septembrie 1940, într-un an istoric dificil :”În marile năcazuri, omul caută o diversiune. Eu prefer undiţa – bău turii şi cărţilor de joc…”.Corect! ¤ În fine, nu putem să nu ne exprimăm regretul că Marin Ioniţă, cel care avea o rubrică dedicată „fabricii de scriitori de pe Kiseleff”, scoţînd volumul, şi-a în cheiat serialul. Însă, ca o palidă compensaţie, în numărul de faţă, o doamnă şi scriitoare, şi profesoară (cum ni se spune într-un chapeau) dă sama despre volumul piteşteanului, în cheind:”…întîmplările sunt povestite în frumoasa limbă românească, neîngreunată de neologisme inutile”. Ne face plăcere să aflăm că un autor român , în fine, scrie în limba sa maternă!…
Din focşăneanul Saeculum(9/04), revistă arătoasă, şi nici n-ar avea cum să arate a calică, cînd în fruntea colegiului se află numele baronului Marian Oprişan (care, jos pălăria!, iaca, încurajează şi literatura), am reţine întîi un text despre destinul francez al lui Ionesco – semnat Constantin Frosin. Eseul surprinde prin interesante jocuri de cuvinte, care rejustifică titlurilor unor capodopere – Les chaises /Lèche aises, Rhinocéros /Rient nos sérieux ş.a.m.d.¤ Tot aici, Fă nuş Neagu publică proză, Liviu Ioan Stoiciu –teatru(sic!), Irina Mavrodin traduce un minunat eseu de Maurice Blanchot, iar Gh.Buzatu comentează documente (ex)secrete destul de…ciudate ; printre ele, unul din 1941, din care rezultă că serviciile americane de informaţii radiază din cadrele lor informative persoane cam leneşe, precum Mircea Damian, Zaharia Stancu, Birlic(!), Brunea Fox şi Demostene Botez! Hm…¤ Mai ştii?!…
Prima oară avem şansa să citim Mişcarea literară( nr.8), apărută la Bistriţa. Publicaţie solidă , Efimiţo! ¤ Numărul acesta este dedicat lui Rebreanu( se publică şi-un document inedit!), impor tantului său editor Nicolae Gheran şi …gării din Beclean!( se pare, loc binecuvîntat de Dumne zeu pentru literatura din zonă; altfel nu se explică faptul că Aurel Podaru îi dedică o carte,iar Groşan, Rachieru, Prelipceanu, Al.Vlad, Radu Ţuculescu, Mircea Petean ş. a. îi dedică cîte-o pa gină doveditoare de ataşament).
Din pietrenele Antiteze (nr.18) se pot aminti : colocviul lui A. Alui Gheorghe dedicat în truniriilor de breaslă – tineret şi nu numai, apoi interviul cu Dumitru Chioaru( în care acesta-l ci tează pe Nae Ionescu, amuzant :”Numai raţa nu (se) ratează!”) şi un studiu al lui Cristian Li vescu despre volumul de debut al lui Eminescu (cvasi/necunoscutul Caiet vienez).¤ Emil Nicolae îşi continuă preocuparea brauneriană, publicînd şi acum cîteva interesante comentarii pe mar ginea unor documente aproape năstruşnice (v., spre exemplu, ”paşaportul” pe care marele avan gardist şi l-a „ tipărit” singur.¤ În carnetele maro rămase de la Aurel Dumitraşcu( din care re vista bine face ,continuînd să publice), aflăm că ( Tata) Traian Iancu i-a spus lui Nichita Danilov, în timp ce-l urmărea pe poet, urcînd pe scena Naţionalului, să primească un premiu :”…Îl vezi pe Dumitraşcu acesta cum se mişcă, cum vorbeşte? Ăsta nu mai stă în ţară: în doi ani, va pleca ! ” … Deh, se mai înşela şi bătrînul!…
Editorialul lui Traian Ştef din Famila (3/04) poartă un titlu sarcastic, care chiar merită citat : ” Proza noului obsedant deceniu începe, iar, cu Dinu Săraru”.¤ No comment! ¤ Ca întotdeauna, echilibrate, cronicile teatrale ale lui Mircea Morariu.
În numărul 739 al revistei bucureştene 22 , am citit cu groază un reportaj cu titlu elecvent : Mizeria din spitalele de psihiatrie româneşti.¤ Nu mai trebuie altă explicaţie, nu? Vorba rabinu lui, şi pînă aici e suficient!…
Cele mai plăcute articole, pentru Conu’( sastisit de tocat hîrţogăreală literară), sunt cele în ca re odată citit titlul, nu mai ai nevoie(sau chef?) de rest.¤ S-auzim de bine, zamparagii dum neavoastră!…
Conu’ Leonida faţă cu Garibaldi