Proiect de desfășurător pentru partea de spectacol a Cinei Medievale

Ilustrație pentru „Proiect de desfășurător pentru partea de spectacol a Cinei Medievale”, text de Bogdan Ulmu: cortină de catifea roșie pe o scenă luminată de un reflector

– timp de desfăşurare : 40-45 de minute-

Vorbim, deocamdată, de locaţia –restaurantul- Burebista, din centrul Capitalei, unde fost-am la ceas de seară, cu „medievalul” Nicolae Copăceanu, pohtitor de giupînese ( ca şi mine!) ce ser veau la mese, delicatese, unduind din fese :

Gonguri repetate.

Apoi, ar putea intra, de sus, de pe scări, Regele & Regina, urmaţi de doi oşteni (garda), două jupînese şi Bufonul (…zgarda!). Aşezîndu-se în capul mesei, ospătarii îi vor servi plecaţi, vag-înfricoşaţi, ştiind cine sunt. Se va turna aperitivul ,în cupe specifice.

Regele va închina pentru toţi mesenii. Bufonul va parodia gestul, garda îl va alunga. După ce soarbe, Regele vrea spectacol. Apare o mică orchestră (2-3 truveri), cu instrumente de epocă, sus, deasupra locului unde, de obicei, stă taraful. Domniţele dansează, lent, apoi rapid, în ritmuri rapide, – dar tot medievale.

Vin şi cavalerii lor( oştenii), care încep să le facă curte. Berbanţii însă, nu se-nţeleg la giupî nese : ambii o vor pe cea roşcată! Bufonul intervine şi, într-un scurt moment de pantomimă bufă, le arată calităţile celei brune ( că aia roşcată-i place şi lui, deh!).Cavalerii însă nu-l ascultă pe bufon: între ei se încinge o luptă cu spade (evident, şi ea cavalerească!) pentru mîna celei – de amîndoi- plăcute…Domniţa neglijată, de necaz, se pune pe băut.

După cinci minute de măciuceală ţapănă, unul din luptători, cade, în fine, peste o masă. Celălalt, mîndru, se-nclină-n faţa jupînesei. Vrea să-i sărute mîna, dar,culmea!…învinsul îşi revine! Pt . alte 4-5 minute, se bat din nou, dar…cu ciomege tip Robin Hood! (Regele confiscase spa dele).Văzînd că nu se termină măciuceala,Regele dă ordin unui ospătar solid, ori Bufonului, să-i pocnească cu tava, în cap, pe beligeranţi. Cei doi leşină, aproape comic, pe masă. Bufonul „în viorează” atmosfera, recitînd un epitaf, deloc tragic, în timp ce trubadurii îngînă o melodie fu nestă…O ospătăriţă nurlie, debarasează şi aduce noi cupe.

Regele pune ochii pe ea, plescăind pofticios. Regina observă. Temperamentoasă şi ea, îşi poc neşte soţul( cît e el de maiestate!), cu o tavă.Acesta fuge la scaunul lui. Apoi, o atinge şi pe paceaură. Urmează o nouă luptă,între…femei, cu instrumente adecvate sexului slab – tăvi, cupe, sfeşnice, polo nice, făcăleţe,vătraie etc.!( truverii cîntă vioi, es-timp, punctînd momentele belicoase).Chelneriţa pleacă şifonată, Regina-şi reia locul lîngă soţ. Acesta, oftînd, dă tonul la aducerea bucatelor.În timp ce se aduc platourile & pocalele pentru cina propriu-zisă, orchestra cîntă vioi, iar bufonul comen tează ceea ce vede pe tăvile îmbelşugate. Curtea, plus clienţii propriu-zişi ai localului, încep să înfulece, cu poftă…

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).