Alta-eroina dramei lui Camil Petrescu ACT VENEȚIAN (1924).
Personaj complex, de tulburătoare feminitate, cu un mister irezistibil cu o privire supra-elocventă, stîrnitoare de pasiuni periculoase; femelă greu de înțeles, proiecție a miso ginismului autorului, aproape neverosimilă prin indeciziile-i erotice și gesturile-i teribile(lovitura de pumnal dată „cu dezgust” în pieptul dezgolit al bărbatului pe care-l iubește, spre exemplu!).
A., așa cum recunoaște, n-a vrut decît să „aducă bucurii” celor din jur, să se „dăru iască”.Nu a reușit.
Nici în gestul erotico-admirativ către Gralla, nici în dragostea, greu de explicat, (trecută și prezentă)pentru Cellino. Personajul este judecat cu cinism și brutalitate de către războinic. El îi cere calități morale inadecvate unei frivole, unei curtezane, uneia care a măturat scena teatrului și apoi a ajuns o actriță de duzină, prin datele extra-scenice (ciudat, situația este reluată, peste circa jumătate de secol, de T.Mazilu în ÎMPĂIAȚI-VĂ IUBIȚII!).
Frumoasei venețiene i se cere să fie o monadă; absurd! Ea are datele unei (iertat să ne fie calamburul, dar e în spiritul piesei!)monede…
Totuși, așa cum observa și I.Vartic, pînă la urmă școala lui Pietro dă roade: femeia devine și ea un „suflet tare”, o adevărată Gralla…De-aici poate, ar și trebui începută con cretizarea ei, pe scenă…
Teatrografie: montarea de la Nottara(1963), cu Eugenia Bădulescu, cea clujeană – cu Farkas Ibolya, reprezentația craioveană – joacă aici Leni Pințea(1966), cea de la Naționalul bucureștean, cu Cezara Dafinescu(1982), precum și montarea de diplomă a Mușatei Mucenic, cu Diana Cheregi (1972).
Fragment din volumul „Mic dicționar de personaje din teatrul românesc & universal” de Bogdan Ulmu (Editura Timpul, Iași, 2002).
