Într-o după-amiază, emisiunea de cultură Ştirile de la ora 17, chiar mă dădu gata! Nu fiindcă ar fi devenit decentă, nu fiindcă ar fi descoperit …nedescoperibilul, ci pentru că , în fine, a diversificat prezentarea infracţiunilor greţoase, trecînd şi la zoofilie.
Că, sincer să fiu, mă plictisisem de violuri, incesturi, tîlhării, sinucideri şi banale furturi etc. Acum ni s-a spus că un tînăr „dornic de afecţiune” (minunată perifrază!) şi-a pierdut virginitatea în braţele (copitele) a două…capre! Ptiu, maică!
Ocazie cu care apăru pe micul ecran şi propietara animalelor, indignată de fapta zoofilului.
Dar dacă oligoidul nu se dădea la capre, mai se lăfăia peizana pe diagonala tembelizorului?
Domne’, repet, personalităţile neamului nu apar cu anii la televizor, da’ babe anonime, care-s martore la diverse tîmpenii, zilnic, cîte zece-douăzeci!
Şi iarăşi repet : pe lume se-ntîmplă milioane de fapte scîrboase, musai să le popularizăm pe toate? Nu mai avem deloc decenţă sau bun-simţ?
Pesemne că nu. Sau, o pierdem cînd ne angajăm la un post tv.Of!…
Altă tărăşenie : pe Prima, intră, de la o vreme, în dreapta imaginii, într-un pătrat mic, secvenţe din emisiuni de divertisment, cu comici care se strîmbă „ademenitor”. Cînd filmul pe care-l urmăreşti e o comedie, să zicem că ar mai merge. Dar cînd priveşti o dramă, începe să te enerveze faptul că diverşi damblagii se scălămbăie pe acelaşi ecran, împotriva voinţei tale.
Că pe Dan Diaconescu nu te obligă nimeni să-l vezi. Dar aici…
Da’ ce ziceţi de faptul că o sibiancă muri ucisă de un …ornament de clădire? Vezi, de-aia-s bune blocurile tip făcute de Dej şi Ceauşescu: că-s fără stucaturi şi treci liniştit pe lîngă ele…
La astea însă, te poţi trezi că-ţi cade-n cap…un etaj întreg…
Oricum, e mai clară moartea, în cazul din urmă.
De Mărţişor, ni s-au prezentat, pe toate posturile tv, nu doar diferite variante ale simbolicului obiect, ci şi…machiaje tip şnur, ori produse de catering în alb şi roşu. Mda…
Oricum, anul ăsta cad bine şi 1 şi 8 Martie, adică duminica, deci se reduce numărul obligaţiilor.
Muriră, recent, politrucii Manea Mănescu (om de casă la Ceauşeşti) şi Eugen Florescu (fost redactorşef la Scînteia). Ultimul era o persoană relativ-decentă; dar despre Manea Pupăciosu’, nu vreau să remarc decît că a trăit destul de mult în libertate (cam 90 de ani!), pentru unul condamnat …pe viaţă!
S-a vorbit mult, pe drept, despre accidentul de avion de la Timişoara. Brava celor doi piloţi care au evitat catastrofa.
Întrebarea e alta : nu vi se par cam (prea)dese accidentele aviatice, în ultima vreme? Mie,da!
Şi să-nchei cu două subiecte fără rezolvare imediată : unu – americanii sunt avertizaţi (după scandalul din Mall Plaza) să evite magazinul din cartierul Militari. Asta poate fi de înţeles.
Partea proastă e că Mallul cu pricina a ajuns pe aceeaşi listă cu zone periculoase din…Iran, Irak şi Afganistan! Chiar aşa?
Parcă nu ne ajungea publicitatea negativă făcută de italieni…
A doua obsesie de dată recentă : paşapoartele biometrice. Eu sunt de acord că pot fi o idee nefericită. Sigur că niciodată nu-i poţi mulţumi pe toţi.
Ce mă intrigă e : ce treabă are aici Biserica? Ce, cînd înalţii prelaţi decid ceva, sunt contestaţi de cei de la Paşapoarte?!…
Sigur că putem descoperi semne malefice , numere blestemate şi tentative de demonizare peste tot, dar cred că trebuie să avem şi simţul măsurii, nu?
Vă las cu lăcrimile pe obraz, cum zicea Coana Chiriţa, primul nostru europarlamentar – pe care o iubesc, deoarece nu o plăteam din bani publici…
Bogdan ULMU
www.bogdanulmu.eu