(Serie nouă, 2009)
Ce (nu) facem în maşini mici & mari?…
Mai întîi, o precizare : ceea ce am publicat în revista Ateneu, pînă la 1 martie 2009, există acum sub formă de carte. Nu o căutaţi în librării : cele cîteva exemplare rămase, există numai la autor acasă şi le puteţi obţine de la el, cu dedicaţie, contra unei sume modice – că şi autorii au nevoie de cîte-o ţuică, zilnic, să le vină inspiraţia, nu? Apoi, nu uitaţi că vremurile grele şi numai umorul ne ajută să le depăşim; n-am auzit de sinucigaş care să citească rubrica de faţă – aceştia se recrutează dintre spectatorii emisiunilor de cultură tip Ştirile de la ora 17 ( care te ajută să-nţelegi că ori tu, ori realizatorii informaţiilor horror, aveţi nevoie urgentă de funie & săpun ; ori de exorcist).
Deci, dacă citiţi Codul…de faţă, înseamnă, indubitabil, că suicidul nu v-a reuşit; şi trebuie amînat, sine die…
Lecturi profitabile, boieri dvs.!…
¤
Mulţi dintre noi au uitat să circule cu taxiul, de pildă. Doamnele se aşează pe locul de lîngă şofer, iar uneori, domnii stau în spate. Nu e elegant, căci doamna tre’ să stea în diagonală, pe locul din spate, şi domnul lîngă şofer, chiar dacă nu-l cunoaşte. Sunt şi june care stau în faţă fiindcă nu plătesc în lei, ci-n servicii : dar codul nostru se adresează femeilor morale. Deocamdată…
Dar nici să cădem în extrema ailaltă, şi să ne-nghesuim patru matracuce corpolente pe bancheta din spate, doar ca să-i demonstrăm taximetristului că suntem fete cuminţi! Genul lui de bărbat nu a apreciat niciodată virtutea…
Pe de altă parte, indiferent dacă maşina circulă cu tarif de zi, ori de noapte, nu-i frumos să ne tîrguim cu conducătorul asupra preţului – „vă ştiu eu, nu puneţi aparatu’ ca să furaţi!” etc. Sigur că-s taximetrişti care-i jupoaie, mai ales pe ghinioniştii care au treabă la aeroportul Otopeni, dar în România există şi şoferi de taxi corecţi : de cînd circul cu taxiul ( de 37 de ani), pot spune că am întîlnit chiar doi! Unul din ei era baptist, celălalt – nevăzător…Al treilea a fost cinstit deoarece mă suspecta că-s de la Camera ascunsă, deci nu se pune…
În maşinile particulare e mai simplu : se presupune că-l cunoşti bine pe conducătorul auto şi se poate întîmpla să mergi în week-end cu socrii, ceea ce simplifică problema plăţii ( că ăia-s scîrţari, nu dau o apă plată, d-apăi să-ţi plătească benzina pe ruta Bucureşti-Istanbul!). Între prieteni, nu mai contează cine, unde se aşează : important e să nu spargă vreunul sticla de votcă, ori să se-aşeze cu fundul pe plăcinte…Autostopişti nu e indicat să luaţi : ele pot avea boli venerice, ei – cuţit. Că azi lumea-i stricată, mămăiţă şi nu mai poţi avea încredere nici în Maica Tereza…
Pentru şoferii machitori, un sfat : ca să vă tihnească plimbarea, însoţiţivă cu minimum o persoană abstinentă, să aibă cine conduce la-ntoarcere. Dacă nu cunoaşteţi nici un abstinent, alegeţi de la spitalul de boli de nutriţie fo’ doi martalogi pe care i-a speriat doctorul că la următoarea ţuică dau cotu’ : cu ăştia speriaţii faci treabă!…
Despre circulatul cu TIRul, betoniera, cisterna de azotat, camionul de transportat buşteni, Salvarea, dricul…nu e cazul să mai vorbesc aici, de teamă că-mi voi jigni lectorii.
Luaţi aminte, călători din toate zările!
(va urma)
Bogdan ULMU
www.bogdanulmu.eu