Trei interogaţii majore ridică nostalgica jelanie :
1. Identitatea doamnei. Era născută când, unde? Era măritată? Era un fel de Mihaela Tatu, de Monica Tatoiu sau Teo Trandafir? Semăna cu Rodica Stănoiu (brrr!!!), cu Mona Muscă? Era rea de muscă? Vom afla în anul 2037, când se vor deschide multe din arhivele Securităţii…
2. Care era experienţa erotică a autorului? După faptul că foloseşte singularul, s-ar putea deduce că nostalgicul nu fusese răsfăţat de fiicele Evei! Altfel, ar fi întrebat, mândru de el „vă mai aduceţi aminte, paceaurelor?!” Sau poate că doar una fuse doamnă-n trecutul lui – restul, „paraşute”. Mă rog, ce treabă avu el, cu treaba ei, nu-i treaba mea!
3. Ce pregătire avea textierul? Cam şubredă, dacă luăm în seamă erori gramaticale gen „ţi-aduci aminte iar de seara /şi-amurgu-acela violet?” (corect: „de seara şi de amurgul”… ori „amurgu – acela aferent”!). Sau „când frunzele se-ngălbenea”! Şi mai avem pretenţii de la copii şi nepoţi să facă acordul! Ptiu! (pardon de gest).
Din schițele umoristice pregătite de Bogdan Ulmu pentru rețetarul său ludic (2012).
