Mi-amintesc că, în urmă cu ani buni, venea în Iaşi însuşi Vio Cataramă, mare om de afaceri & politician(dacă nu știți cine e, nu e nici o pierdere! Ce, de Melchisedec ați auzit?). După ce-şi termina treaba la partid, urma să ia masa la un mare restaurant al dulcelui târg, şi bucătăreasa, excelentă, documentată altfel, n-a înţeles un cuvânt din meniul oaspetelui (căci Vio trimisese prin fax ce vrea de papa la prânz, pesemne să nu se trezească, iar, cu tochitură & chişcă în faţă): sorbet. Ce-o fi acela? m-a întrebat doamna bucătăriei. Eu i-am cerut o zi să aflu, atunci am ştiut şi eu despre ce e vorba căci, până de curând, clienţi ai cârciumilor de lux, recunoaşteţi, nu bungheaţi aşa ceva prin meniuri…
Şi doar, Doamne, ce simplu e! Azi Savarin Secundus vă oferă ambele variante: sorbetul aperitiv şi sorbetul desert. Diferă foarte puţin, ce-i drept.
La primul fel, unul de pepene cred că e ceea ce vă doriţi: un litru se obţine din 850-900 gr miez de fructă, sare, piper, vermut (bitter, porto, xeres). Miezul pepenelui se mixează bine, până se obţine o pastă mălăiaţă; apoi se toarnă aperitivul (vermutul, bitterul, portoul) şi se mixează din nou. Se toarnă în vas (shaker) şi se amestecă din nou, un sfert de oră. Se scoate în sorbetieră (pahar înalt) şi se serveşte rece, decorat cu feliuţe de pepene galben (zămos) şi potrivit din sare & piper.
Celălalt nu e mult diferit: la desert vă propun, spre exemplu, un melanj piersici/mango. Tot pentru un litru, luaţi şase piersici zemoase, două bucăţi mango, puţin sirop (de piersici, ori mango – preferabil, nectar) şi o lămâie. Piersicile, curăţate bine de coajă, opărite şi răcite-n apă cu gheaţă, se taie bucăţele (evident, sâmburii nu participă la operaţiune); se scoate şi miezul din mango (după ce l-aţi tăiat în jumătăţi); se amestecă pulpa cu siropul şi lămâia (suc şi ea); se bagă în shaker şi se amestecă tot un sfert de oră. Turnaţi în sorbetieră şi ţineţi totul la congelator, cel puţin o oră.
Vara, sorbetul e minunat; şi, aţi văzut, nici nu cere mare pricepere, ori banii lui Cataramă din vremurile lui bune!..
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
