Cu ce ar fi bine să începem? Păi cum cu ce?! Imediat după Înviere vom ciocni un ou roşu şi vom sorbi o gură de vin. Dar, dacă vrem ceva deosebit, atunci procedăm astfel: ciocnim câte ouă vrem (şi câte persoane aşezăm la masă) şi apoi nu le hăpăim, ci le tăiem cu cuţitul pe din două, le aruncăm într-un castron, le stropim cu maioneză, muştar, piper, sare, boia, verdeaţă, ketchup, chiar o ţâră de oţet şi multă ceapă verde. Această salată de ouă, în care-am picurat şi un strop de coniac fin, o punem o oră la rece şi apoi, după câteva ţuici, o să vi se pară divină…
Dar poate sunt şi unii care se culcă devreme şi vor să simtă sărbătoarea dimineaţa… Acestora le recomand un borş de miel, dres cu borş de… tărâţe. Deci, după ce aţi pus la fiert zarzavaturi varii, după ce aţi dat drumul în zamă unui cap baban (şi câtorva oase cu carne) de fiu al oii, după ce aţi pus verdeţuri diverse, musai să umpleţi oala cu borş şi să ardeiaţi totul cu ce-aveţi mai iute prin hogeag. Nu uitaţi, la ist aliment, trufandaua: creierul animalului, scos în usturoi verde pisat şi sărat grunjos…
Dar un Paşte fără neuitata pulpă de miel, nu e Paşte! Eu nu zic că piciorul unui behăitor zdravăn, cam de 9 kg, nu e de lepădat în diverse combine-uri; dar după opinia mea, bulimicii taichii, nimic nu e mai gustos ca pulpa de miel împănată simplu şi, eventual, asortată cu piure de spanac, ori pilaf umectat cu roşii şi verdeaţă. Mielul e bine să aibă inconfundabilul său damf, coborât din 1001 de nopţi, spurcat de versurile barbiene & pillatiene, copt în sonurile lui Mircea Vintilă („Un’ te duci tu, mielule?”) şi stropit în podgoriile Nicoreştiului, ori cu zama Uricanilor, într-o seară în care greierii au intrat în grevă, iar omul singur şi nevricos, dacă nu ar fi lângă blândul animal, şi-ar pune ştreangul de ceea ce-i lipseşte lui Petre Roman…
Învăţaţi de la mine: pulpa mielului nu trebuie ţinută în baiţ (cum susţine amicul meu Grigore, pasionat al ciorbelor de burtă); nu trebuie neapărat umplută (cum v-am povestit în amănunt, ceva mai la deal); nu trebuie profanată pe cartofi, ori varză (cum mai vezi aiurea). Ea trebuie împănată doar cu usturoi, aromată cu cimbru, frecată cu sare, stropită cu vin negru şi coniac. Dacă mielul e mai mic, merge să-i aşezaţi deasupra şi nişte fâşii subţirele de slăninuţă; dar nu vă sfătuiesc – căci porcul n-are de ce spurca oaia, sub pretextul uleirii ei…
Ei bine, fraţi căuzaşi – jenant de graşi – ce ar mai fi de adăugat pe lângă cozonac cu nucă (sau umplut cu mac şi cacao), pască cu brânză de vaci şi pasca de orez? VIN! Pelin de mai, alb sau roşu. Sărbători fericite!
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
