Nu vă speriaţi, hămesiţi din toate zările! Nici nu-i vorba despre vreun tablou de Grigorescu, nici despre vreo năzdrăvănie Microsoft: ci despre un vechi desert, din vremea copilăriei noastre, mereu plăcut la gust, dar rar fezabil prin casele prin care ajung: Crema de zahăr ars. E firesc să se sperie gospodina calculată din ziua de azi (& noaptea de mâine) când aude de multe ouă, lapte, vanilie etc! Dar e firesc şi ca Savarinul de mine să-i sară, galant, într-ajutor, şi să-i ofere un reţet de milioane, pe care ageamiii nu-l vor deosebi de original, iar cunoscătorii nu-l vor blama deoarece e la fel de gustos precum modelul (arhetipul) şi în plus, infinit mai ieftin & comod.
După această flecăreală cu care deja v-am obişnuit, aţi dedus că vă propun, cu temeritate, un fals inpunibil – cremă de zahăr ars pe scurtătură. Terminaţi cu boscoroditul! Decât să anunţaţi Poliția, mai bine luaţi plaivazul între degetele voastre curioase şi notaţi, că mâine nu se ştie dacă voi mai fi dispus să vă vând pontul.
Din congelator, din pădure, din dulceaţă, scoateţi cam un borcan de fructe de pădure; apoi, cam tot 450 de grame de brânză de vaci scursă bine & proaspătă tare; în fine, nu ar mai fi necesare decât 150 de grame de zahăr (jumate din el, caramelizat în tigaie!) şi 300 ml de frişcă (preferabil, nebătută). Se bea cu eleganţă un păhărel de afinată (murată, cornată, vişinată, cireşată) şi se purcede la fapte – istoricii constatând că(,) condiţiile-s destul de coapte…
Fructele dezgheţate se amestecă cu zahărul, apoi se toarnă într-un vas de Jena. Se pune şi brânzica peste ele şi se omogenizează bine. Apoi vine rândul frişcăi să coboare peste peisaj, înălbindu-l. Se mai amestecă şi se pune în congelator, cam 15 minute. Separat se caramelizează zahărul şi se toarnă peste cremă, la final. Se mai lasă la rece. Eventual, se spurcă cu coniac foarte bun, ori cu rom – idem. Cine va gusta nu va deosebi prea repede falsul; iar cine-l va descoperi va mai cere trei porţii, ca să tacă.
La aşa ceva nu se mai bea nimic, că ţara n-are nevoie de beţivi, ci de oameni cu idei & chef de muncă, precum Savarin secundul… Hai, pa!
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
