Bulimici mari & mici, ce observai eu? Că nu prea aveţi vreme să vă ţineţi de boscării (trucaje) culinare! Erau vremuri în care gospodina îţi bibilea oul făcând din el puişor… brânzica o transforma în ciupercuţă… pepenele mi-1 umplea cu coniac… cocoşul înota în vin, de parcă era viu,… peştele era dezgolit şi-apoi umplut şi îşi relua forma iniţială (de te păcălea, fraierii căutându-i icrele!)…
Frumoase vremuri! Sănătoase! – vorba cuconului Bârzoi. Azi trecem grăbiţi unii, pe lângă alţii, luăm în fugă un steak la snack, ori un hamburger la Fast-food, ciugulim un sticks şi fugim ca zăbăucii după nu-ştiu-care-afacere-iluzorie-care-ne-va-duce-la-infarct…
Taman d’aia vă propune savarinul de mine o chestie culinară care nu-i migăloasă şi-n schimb păcăleşti oaspetele zicându-i „sper că nu eşti carnivor, că n-am decât barabule-ncasă!” (da’ de fapt tu pregăteşti ceva ca lumea, că doară d’aia a fost lăsat Mandea pe lume, să dea idei). Deci, nehaliţii moşului, iaca ce faceţi: luaţi de pe piaţă nişte pastă de mici d’aia mai roşcată la culoare şi amestecaţi-o cu multă verdeaţă, unt, chimen, usturoi, ou, boia, piper, curry. Apoi căliţi-o bine în ulei şi puneţi-o la răcit. Separat, alegeţi cartofii (mari, egali, ca dimensiune; sunt pe piaţă acu’ nişte pecioici d’alea de juma de kil, una: mi se par cele mai indicate, că rezolvăm un musafir cu un singur cartof!), spălaţi-i bine – fără să-i curăţiţi! – şi puneţi-i la fiert. După ce au terminat cu clocotitul, lăsaţi-i şi pe ei să se răcească.
Apoi beţi un gin rece cu lămâie (şi gheaţă ) şi continuaţi treaba astfel: curăţaţi barabulele cu grijă, să nu se strice aspectul lor comercial. Ş-apoi, tăiaţi-le în două, pe lung. Urmează, fireşte, scobitul legumei cu o linguriţă, în aşa fel încât să rămână peretele sus-numitului intact şi nu mai gros de 6–7 mm. În el puneţi umplutura cărnească. Apoi aşezaţi cele două emisfere perfect lipite, în aşa fel încât să reconstituie cartoful care a fost înainte de a fi tăiat. Presaţi bine jumătăţile, una peste alta, să nu rămână deloc spaţiu între ele. Şi-apoi ungeţi leguma cu ulei şi puneţi-o la fiert în bain-marie. După ce iaste gata bucata (cam după fo 15 minute), stropiţi-o cu smântână, iaurt ori ketchup. Deasupra, moţ, un fir de pătrunjel; în jur, oareşce mărar tocat. Şi oaspetelui îi spuneţi, pierit, „n-am cu ce te servi, da’ ia măcar o cartoafă!” – şi când o să dea pehlivanul peste umplutură, apăi o să mulţămească Cerului că a venit în vizită…
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
