M-apucă rîsul cînd văd, azi, paginile de mică publicitate ale ziarelor, și încerc să le compar cu cele de dinainte de 89: de fapt, comparația e imposibilă!

Țin minte că a murit, prin 1980, un actor care devenise prieten de familie și l-a care țineam mult atît eu, cît și soția mea de-atunci. Era normal să dau la ziar un ferpar. Anormală a fost reacția cenzorului de la gazeta cu pricina: mi-a întors pe dos tot anunțul, pe care mă căznisem să-l fac decent, dar îndurerat (să știți că asemenea mici texte se scriu infinit mai greu decît orice alt gen de proză scurtă! Trebuie să scapi de poncife și ridicol!).

Recent, mergînd cu trenul (crucea vieții mele – drumurile!), văd pe o banchetă un ziar abandonat. Nu mă pot abține să-l răsfoiesc: e un ziar bucureștean pe care nu l-am cumpărat niciodată. Dar, bucuros că mai apar ziare, mă uit pe el, fără mari așteptări. Ajungînd la pagina de mică publicitate, descopăr o sursă de umor involuntar, teribilă!

Anunțurile sunt înghesuite la maximum și, în general, au dimensiunile unui timbru; unele includ și poze, ceea ce îngreunează privitul, distinsele doamne neputîndu-și etla farmecele între limitele celor 2/3 centimetrii pătrați. Mă rog, să trecem…

Pagina se deschide decent, cu un (singur) anunț imobiliar. Urmează tot un anunț Cumpărări auto. Apoi, patru la Ocultism; în primul, Virginia (?) ne informează că ghicește „trei feluri de cărți”: trismegistă sintagmă! Pesemne e vorba de volumele lui Liiceanu, Pleșu și Patapievici!…Și tot aici, Regina magiei albe spune că „dezleagă farmece, făcături”. Pesemne, e critic literar…

Urmează rubricile Matrimoniale și Cabinete, tot cu cîte un anunț; restul paginii (adică, 90% din ea) este consacrat Întîlnirilor fierbinți. Unele sunt tentante, recunosc; altele confuze sau redactate caraghios/laconic. Cîteva exemple, să nu ziceți că-s că-s cîrcotaș: „Brunetă superbă, reală, ofer satisfacție totală”. Termenul trecut de mine-n italice mă pune pe gînduri: de ce l-a fi pus, bruneta? Ca să înțelegem că nu-i hologramă, iluzie, ori femeie gonflabilă? Nu știu, n-am experiență în decriptat propuneri de întîlniri fierbinți…

Altă hetairă treimiistă anunță „pot veni la hotel”: de ce la hotel? Dacă cel interesat stă la bloc, ori la casă cu curte? Treaba ei, da-și limitează numărul curtezanilor! Altă doamnă drăguță, oferă „companie, seriozitate, Iancului”. O fi vorba de Avram Iancu? Ori de un alt Iancu, anonim? Și Popescului sau Ionescului, nu-i oferă? Hm…

Închei cu două anunțuri scurte și delicioase: în primul, de un rînd,„Adelina sex total Moșilor”. Tinerilor, nu? O fi gerontofilă! Dar Rebeca-i și mai tare: oferă „companie intimă domnilor, Militari”. Deci, civilii, n-au șansă.

Citind, fie și întîmplător, asemenea perle ale literaturii, îți amintești de scrisoarea lui Ion Creangă în care se scuza că scrie lung, fiindcă n-are timp să fie scurt…