…Fireşte, mă gîndesc la victoria lui Bute, care a rămas campion, deşi …a fost numărat, la final! O izbîndă tipic mioritică, precum cele ale fotbaliştilor noştri.
Numai că la fotbalişti e invers : au aparenţa victoriei, şi pierd meciul!
Dorinel cică vine în echipa lui Jiji : nu-i rău. Dar cît o să reziste?
Că geaba semnezi contract pe doi ani, după două înfrîngeri, Becali te dă afară, ori te obligă să-ţi dai demisionul…
Nu cred că mai există pe glob echipe care schimbă antrenorii, aşa cum schimbă Tăriceanu, miniştrii!
Cum pierde unu’ două-trei partide, la gunoi!
Nu e cuşer. Vezi, în domeniul meu (teatrul), e mult mai simplu : cunosc actori care nu joacă de 20 de ani, şi-s mari! Sau regizori proşti, care fac cădere după cădere, şi tot iau leafa…Hm!
De-aia am şi plecat la Universitatea de Arte : aici toţi cei care predau săptămînal, sunt profesori. Şi nu-s daţi afară, fiindcă există şi studenţi golani, ori netalentaţi…
Cînd salariul de debutant în teatru e 450 de lei, de unde să apară mulţi învăţăcei cu vocaţie?
N-au talent ăştia, în fotbal, cu 20.000 euro pe lună, d-apăi…
Da’ să mai schimbăm vorba : cică liceenii bucureşteni din an terminal vor să cunoască comunismul; din manual, nu din amintirile părinţilor.
Păi, care-ar fi diferenţa? Dacă aia care scriu manualul îs mai răi ca părinţii?
Om muri şi om vedea…
Apropos de comunism : şi Voronin cică, îşi antrenează un succesor. O fi şi el ca Voronin? Nu ştim ce-o să spună …manualul…
Şi că tot vorovirăm de manuale : cu profesorii, rămase TOT ca-n tîrg! Ca-n Păcală al lui Dulfu : o călcătură tare, o călcătură moale…
O zi se măreşte leafa lor cu 50%, o zi – nu se măreşte deloc. Azi zice Băse că da, mîine se crispează Călin cum că nu…
În fine, se va lua decizia finală (sper!), exact cănd dvs. citiţi aceste modeste rînduleţe…
Pînă atunci, să consemnăm un eveniment mult mai important decît s-ar putea crede : un lector universitar din Cluj a dat în judecată o Bancă, fiindcă i se majorase comisionul. Culmea, a cîştigat!
E bine să ştie, în fine, Băncile, că amărîţii de clienţi nu-s chiar calul lor de bătaie!…
Fiindcă şi io, ca tot românul, am rate la două Bănci, declar că mi se pare aberantă rata finanţiştilor, amăgitoare.
Cică dai 11%, dar de fapt, dai dobîndă 66%!
La 5.000 de euro, eşti informat că ai rata 10%; dar cînd plăteşti, vezi că tre’ să returnezi 8.000 de euroi! Ptiu!
Sigur că Banca te ajută, iniţial, dar apoi te şi jecmăneşte, bre!
Şi fiindcă se apropie alegerile, să ne reamintim cine s-a mai cocoţat pe eşichier, la modul aproape …artistic : Luminizda Anghel, guristă PSD: Dida Drăgan, solo PNL ; Cristian Ţopescu, virtual senator PNL; Silviu Prigoană, artist gunoiergiu, PDL: Oana Niculescu Mizil, evident, PSD; Becali, fireşte, PNG…
Mi se pare normal ca orice persoană să poată candida la orice partid. Nici nu contează dacă va ajunge la Senat, ori Camera Deputaţilor.
Ce mă miră, ca naiv trăitor în Iaşi, e averea acestor ipochimeni , recomandaţi de şansă : nu are sens să citez, dar sumele mă intrigă, deoarece nu orice artist/vedetă are cum justifica sume exorbitante!…
Dar sunt şi cazuri aproape amuzante : Elena Udrea ( o damă pe care o simpatizez, sincer, pentru calităţile sexapiloase), cică a declarat o avere mult minimalizată, acum, înainte de alegeri…
În fond, ce, suntem pe vremea lui Ceaşcă şi a legii 18?
Şi ca să reabilitez politic Iaşiul, vreau să mă declar mîndru de faptul că mobilierul care a aparţinut vilei lui Ceauşescu ( vilă în care, se pare, tiranul adăsta o dată la deceniu) în fine, parţial, a ajuns la CJ Iaşi.
În rest…vom vedea ce se va mai întîmpla, în lumea asta plină de urmări, în care suntem inşi pe nişte scări…
Pa!
Bogdan Ulmu
www.bogdanulmu.eu