Din istoria subiectiv-anecdotică a teatrului românesc
Un histrion care iubea libertatea
Motto: Si non e vero…
L-am cunoscut bine pe actorul Alexander Ternovits (Buju). Era o legendă a Timișoarei. Ca orice localnic mai în vîrstă, vorbea binișor patru limbi și, deci, jucase pe toate scenele Capitalei Banatului (Teatrele Național, German, Maghiar), ba chiar și-n Banatul sârbesc. Cînd am fost în Austria cu spectacolul meu Nepoata soție (se pare, premieră absolută Ionesco!), l-am văzut într-un recital pe scena teatrului din Grein. I-a cucerit și pe cei de-acolo, căci avea charismă și experiență-n recitaluri actoricești.
Am amintiri directe și indirecte, legate de popularul comedian, a cărei primă calificare fusese aceea de …viticultor (în această calitate spunea că la Recaș, unde a fost repartizat, nu te-mbătai decît o dată pe an: între 1 ianuarie și 31 decembrie!). Voi povesti una, savuroasă.
Ani de zile, pînă prin 1980, Securitatea nu-i dădea voie să plece din țară, deși avea rude și-n Austria și-n Germania. Pînă la urmă, a păcălit vigilența băieților cu ochi albaștri și a plecat în Occident. Era angajat la Teatrul Național.
După o săptămînă, directoarea instituției primește o vedere, într-un plic: textul era laconic/univoc: „AM ALES LIBERTATEA!”. Conducătoarea teatrului, să facă infarct! A chemat securistul instituției și secretarul de partid și-au decis ca a doua zi dimineață să aibă loc o ședință extraordinară, în care să se ridice problema trădătorului de patrie Ternovits și, evident, excluderea sa din partid și din teatru.
A doua zi la ora 10, în sala de ședințe, au apărut angajați ai teatrului cu figuri sobru/indignate. Au fost arătate faptele. Au vorbit toți factorii de decizie, plus vreo doi colegi scandalizați ai transfugului. Consecința părea clară. Dar…
(De cîte ori apare acest dar, în istoria noastră anecdotică?! Des, dragi colegi și lectori! El este solul nesoporific an imprevizibilului, nu?…).
Revenind: …dar cînd să se supună la vot excluderea lui Buju, ușa se deschide larg și intră grăbit… însuși virtualul exclus!
-Vă cer scuze, știți doar că ajung la timp întotdeauna la ședințele de partid…a întîrziat avionul de Viena…iertare…
Stop-cadru, ca-n finalul Revizorului lui Gogol. Un minut, nimeni n-a fost în stare să scoată o silabă. În fine, securistul rupe tăcerea:
-Tovarășul Ternovici, ce-a fost vederea aceea cu text scandalos, trimisă din Austria?
Mimînd candoarea, Buju a replicat:
-Păi, ce n-ați înțeles? Am scris c-am ales libertatea: și unde-i libertatea? Acolo, în putredul capitalism?! Nu, tovarăși, aici, pe plaiuri mioritice! Mă mir că n-ați priceput ceva atît de evident!…
Ședința s-a suspendat, firește. Ternovits s-a dus vis-a-vis, la bar, să sărbătorească revenirea-n țara lui cea atît de dragă.