„Revuista” revistelor

O publicaţie ciudată, rar consemnată în rubricile de gen, este HARABABURA. Conu o citeşte cu plăcere, încă de la apariţie. Se vrea un mensual umoristic – şi nu numai ; de cultură – dar nu neapărat ; cu oameni de teatru şi film care cochetează cu scrisul. E o lectură plăcută, chiar dacă inegală.¤ Ultimul număr – 5-6 – are pe copertă o cunoscută caricatură a lui Mihai Stănescu , cu legenda actualizată. Pe coperta 2, directorul general al publicaţiei, regizorul Saizescu e fotografiat cu diverse personalităţi. Pe pagina următoare, acelaşi Saizescu semnează editorialul Dar cine plăteşte?,dedicat crizei cinematografului naţional. Mai semnează, clasici ai umorului( Caragiale, HaŠek, Capek, Ion Pribeagu,),Geo Bogza, Mircea Micu, D.R.Popescu, Al.Mironov,Al.Struţeanu, Nicolae Corbeanu,Elisabeth Păunescu şi alţi contemporani cunoscuţi din lumea artei (Călin Căliman, Marin Traian, Zina Dumitrescu, Al.Lazăr, Bogdan Ulmu, iar Geo Saizescu).¤ Revista, bine ilustrată,cu multe texte interesante, are un singur inconvenient : nu se găseşte la chioşcuri. Păcat! (Conu Leonida ,’oţ, o citeşte fiindcă…e abonat).¤ Din elegantul EUPHORION (3-4) reţinem eseul Elenei Hulpuş Teme filosofice în opera lui Nichita Stănescu , poemul amplu al lui Ioan Flora Iapa Dunărea, două studii pe tema Testamentului Baronului von Bruckenthal şi o traducere din Marquez ( fragmente din primul volum al memoriilor marelui prozator). ¤ FAMILIA (nr.5) este deschisă de Traian Ştef cu amarul articol Circul care bate ţara ; cităm chiar începutul foiletonului : ” Circul continuă la noi, dar tot fără pîine. Un spectacol gratuit, care nu aduce nici o plăcere, dar lasă loc la multă vorbă. Românii au acum un subiect, în sfîrşit , mobilizator. S-au tot chinuit guvernanţii de după revoluţia anticomunistă făcută de comunişti să inventeze un motiv de avînt în muncă şi creaţie, de solidaritate naţională în jurul emanaţiei, dar nu reuşiră. Iarna fu grea, şi pentru mulţi, pe ţeava de la calorifer au venit foamea, grija, neputinţa, umilirea,dacă nu chiar moartea. N-avea românul nici un chef. Nici de glumă, nici de vorbă, nici de lucru, căci tot degeaba :salariul nu-i ajungea pentru plata întreţinerii. Dar după căldurile din această lună […]politicienii noştri s-au gîndit să ne facă o bucurie; ne-au dat o temă de discuţie şi un model de urmat. Tema de discuţie e averea guvernanţilor”.¤ Am completa : năstruşnici, parlamentarii & guvernanţii au grijă să ne dea săptămînal o temă de discuţie. Aşa, ca să nu căscăm a plictiseală. Şi să ne abată atenţia de la chestiunile cu-adevărat, grave.¤ În acelaşi număr,Norman Manea scrie cîteva lucruri inteligente despre Imre Kertesz. Alţi publicişti răspund la ancheta pe tema provinciei culturale.¤ Bine venit este interviul realizat la Sighet, anul trecut, de către Gh.M.Bârlea cu celebrul disident Vladimir Bukovski. Titlul acestui excepţional dialog, spune totul : Comunismul nu numai că nu este un model, e o crimă!.¤ Ca de obicei, bine structurată, cronica teatrală susţinută de Elisabeta Pop,Tuţu Chirilă şi Mircea Morariu. Amuzante, şi de data aceasta, parodiile lui Lucian Perţa.¤ Din LUCEAFĂRUL nr.22 se reţine, fireşte, continuarea traducerii O seară la Cantemir a lui K.N.Batiuşkov,rubricile scriitorilor Grete Tartler, Marius Tupan,Horia Gârbea ,Ion Creţu şi Bogdan Ghiu, Şi două-trei pamflete. Căci,nu-i aşa, o revistă literară fără pamflet, e ca o nuntă la cantina vegetarienilor…¤ APOSTROF ( 6 ) continuă publicarea jurnalului suedez al Gabrielei Melinescu. N.Balotă scrie despre Ionesco, pornind de la cartea Laurei Pavel Ionesco – anti-lumea unui sceptic.¤ Iar cîteva pagini mai încolo citim un stupefiant …”decret orwellian al revistei 22 : dramaturgul român Eugen Ionescu nu există. Revista clujeană are dreptate să ia atitudine faţă de actul de dezinformare al hebdomadarului bucureştean.¤ Pare incredibil, dar 22 face două afirmaţii discutabile, pe care APOSTROFUL le amendează :1)cum că Ionesco n-ar fi dramaturg român, fiindcă n-a scris nici o piesă în româneşte!( cînd, se ştie, prima lui lucrare dramatică, Englezeşte fără profesor e scrisă în limba lui Caragiale şi-a lui Camil Petrescu).2)domnul Abăluţă, un scriitor distins altfel, face gafa să se considere continuatorul lui Ionesco şi să afirme că a citit Englezeşte fără profesor, tradusă, în revista Secolul XX. Vă este clar,nu, că piesa nu putea fi tradusă în româneşte, cîtă vreme a fost scrisă în aceeaşi limbă.¤ De ce s-o fi băgînd revista 22 în chestii care nu-s punctul ei tare (teatrul, de pildă) nu e clar nimănui. Iar acribia ardelenească pică bine, şi de data aceasta…¤ Continuă să apară – numai Florica Ichim ştie prin ce miracol – revista TEATRUL AZI.Era, cîndva, a Ministerului Culturii.Apoi, de cînd la cîrma ei fu uns N.Breban, revista încetă, o vreme, să mai existe. Bătăioasa cronicară şi moştenitoare a drepturilor de editare & reprezentare a operei lui Camil Petrescu, nu s-a lăsat :a trecut publicaţia sub patronajul Fundaţiei Camil Petrescu, a cerut şi sprijinul UNITER, a apelat şi la unii directori de teatru dispuşi să sponsorizeze unica publicaţie de specialitate din România treimiistă…¤ Aşa se face că ultimul număr(6-7-8) arată bine, are multe fotografii color, o hîrtie bună, e documentat, cronicile oglindesc aproape întreaga mişcare teatrală naţională. Numărul citat conţine, pe lîngă numeroasele cronici, un grupaj B.Fundoianu, un altul Regizorii glăsuiesc( aici găsim texte de Carmelo Bene, Luca Ronconi,Firmin Gemier,un studiu despre Caragiale şi muzica semnat de Ion Cazaban,un portret al marii scenografe Florica Mălureanu( revenită, de curînd, pe scena românească)şi un calendar teatral, plus (repet) multe, multe ilustraţii elocvente. Bravo, Florica! Conu Leonida e mîndru că se regăseşte şi el în revistă, la rubrica dedicată Conului Iancu…¤ Clujeana TRIBUNĂ (nr.20),elegantă în grafică, serioasă în conţinut, modernă în spirit, propune 😮 trecere-n revistă a festivalului filmului românesc de la Cluj,semnată Ioan-Pavel Azap ( care a urmărit,cu acest prilej,153 de proiecţii!), o cronică la cartea regretatului Mircea Gorun, prieten şi al Iaşului(semnată de Ion Cristofor),un incitant interviu cu Adrian Mihalache( titlul lui, face toţi banii :Pe autostrada demonilor virtualului),şi un articol(rubrică) cu titlu ,de asemenea, delicios :Ninotchka „faţă cu reacţiunea” din est şi vest (autoare – Monica Gheţ).¤ Dens şi de data aceasta JURNALUL LITERAR ( numărul pe aprilie/iunie).Pe prima pagină ne sare în ochi un articol al domnului Goma. De ce? Fiindcă l-am mai citit şi-n Contemporanul, nu de mult. La numele său, Paul Goma ar trebui să renunţe la asemenea practici, mai ales că intervenţia domniei sale era o răfuială cu N.Breban, cu fosta Securitate şi cu M.R.Mocanu. Nemulţumirea veşnicului nemulţumit fu adăpostită chiar de domnul Breban : atunci, ce rost avea ca ea să fie re-publicată,mai ales într-o revistă nu foarte citită?¤ Tot pe prima pagină găsim şi un captivant interviu,mai vechi, cu Eugen Ionescu ;cităm, cu o tardivă satisfacţie . Întrebat dacă mişcările de revoltă din ţările lagărului comunist pot schimba climatul totalitar din Europa de Est, marele dramaturg răspunde : ”Se poate,dar trebuie mult timp. In definitiv,duşmanul nostru cel mare, bestia, era Marx. El era un intelectual izolat , sărac , întreţinut de câţiva prieteni printre care Engels , şi care trăia într-o ca meră şi scria,scria… atâta tot. Şi asta era arma lui. Şi ideea,din nefericire,în câţiva ani,a schimbat lumea .Deci este tot aşa posibil ca ideile,ca alte idei,să schimbe lumea , cu cât mai mult cu cât ei sunt mai mulţi . Nu este numai Soljenitzîn,(sic!-n.n.)nu este numai Amalrik , nu este numai Bukovsky , nu este numai Saharov , ci este şi Goma şi atâţia polonezi , cehi , nemţi, unguri ,etc. Chiar şi francezii care sunt de stânga dintr-un fel de generozitate oarbă şi inconştientă , acum au început să se deştepte. ” ¤ Interviul e vechi, după cum se vede. Dar nu chiar atît de vechi pe cît am dori…¤ Din ATENEU (6/03) reţinem, şi de data aceasta, rubrica lui Constantin Călin, în care sunt reproduse scrisori de la I.D.Lăudat. Titlul acestui episod mi se pare hazliu de…nehazliu :”Nu uita că cismarii, frizerii, minerii, se ajută între ei!”.¤ Ceea ce nu putea prevedea Lăudatul scriitor e faptul că uneori minerii îi ajută şi pe preşedinţii de republici ; care, la vremea cuvenită, le vor întoarce fapta cea mărinimoasă, graţiindu-i…¤ De ce oare băcăuanul ATENEU, însă, nu e deloc dedat polemicii? Orice apă care molcom susurează, musai, de amuzamentul chestiei măcar, să iuţească ritmul, să provoace bulboane, să izbească stînci…Iazurile-s soporifice, zău! ¤ Numărul 535 din DILEMA are un supratitlu care unge inima ruginită a Conului :Boemii. Nu zău, o asemenea temă chiar pică bine, indiferent de an, secol,mileniu! ¤ Cităm din intervenţia calamburghezului Şerban Foarţă, o binepunctată ,complexă definiţie :”Boemii duc o viaţă dezordonată , fără reguli (în aparenţă , cel puţin) ; şi fără,mai cu seamă , grija , obsesia cvasi-unanimă , a unui proxim viitor . Se poate spune , aşadar , că ei sunt unii dintre nu prea mulţii ce pun în practică , de voie sau nevoie , pericopa Evangheliei (Matei 6 , 26): a păsărilor aflătoare în grija Tatălui ceresc (inclusiv cele noctivage , ca la Verlaine: „birds in the night” ). Desigur , nu-l putem numi boem pe Boehme, – decât în cazul că am face o regretabilă confuzie între Wan derjahre şi boemă . Junele Jakob a ţinut-o , vreo doi ani , vandra , prin Germania ; dar n-a umblat în lelii , ci ca ziler , dacă nu chiar brav meşteşugar in spe , ca ucenic (sau calfă) în breasla cizmăriei , de pe urma căreia , apoi , avea să-şi întreţină casa ( soţie , patru fii şi două fiice ) , plus apetitul filosofic , nelucrativ şi păgubos . Numai că , neboem prin ocupaţie , s-ar fi putut ca Ja kob Boehme să fie unul prin vocaţia-i de contemplativ , de „cap în nori” , imprevizibilele rapturi inspiratoriu-vizionare presupunând o sumedenie de abateri de la norma vieţii aşezate; în plus , heterodoxia-i însăşi e , la rigoare , compatibilă , şi ea , cu subversiunile boemei radicale. Inspiraţii sînt , de regulă , „absenţi” , dezordonaţi , ba chiar boemi (în , cel puţin , vestimentaţie);şi nu e vorba doar de mistici sau de artiştii visători , ci şi de genii mai „exacte” , ca bunăoară , Newton , Lebniz , Einstein , Henri Poincaré ”.¤ Din trimestriala DACIA LITERARĂ (3/03) reţinem :Celălalt şi Constantin Noica de M.Coloşenco,o evocare Mihai Negruzzi a Olgăi Rusu Ion Petrovici în graţiile, lui Caragiale ( Ionel Necula) ,documentarul lui Liviu Papuc dedicat „ frămîntărilor bibliotecare de la 1876”(III).¤ Despre Ion Hurjui, la aniversară, scrie Ioan Holban. Carmelia Leonte , mereu preocupată de evitarea subiectelor previzibile, glosează pe tema fabulei mistice. Emoţionante, pe alocuri, „ineditele” lui Aurel Dumitraşcu – cum ar fi o însemnare din seara Revelionului 1986/1987 :”…absent şi obosit, te-ai mirat în aceste prime două zile ale anului , că nu s-a întrerupt curentul electric şi că la televizor s-au transmis toată ziua emisiuni. De mîine însă, visul american se va spulbera. Iar întuneric, iar mizerie”. ¤ Un frumos grupaj de versuri aparţine lui Ion Beldeanu ; citez :”…Îmi beau cafeaua, privesc pe fereastra/ drapată cu reclame imbecile/ în timp ce pe la masa unde vegetez/ se perindă pitici cu priviri incolore/ şi cu viaţa în palme”.Tot aniversat e şi Sterian Vicol , care semnează aici versuri tuşante, gen „Uneori poezia ta vagabondează în centru/ către periferii că are ceva de noapte în/ siluetă şi plînge cîteodată spre ziuă/ ca un băiat şi-o fată împreună// o laşi de capul ei şi vai întinsă pe spate/ trage trotuarul în casă”.La mulţi ani! ¤ Binevenită este rubrica lui C.Dram O antologie a prozei scurte româneşti – Umoriştii. Numărul acesta propune Nae Vasilescu a lui Păstorel. ¤ Despre dicţionarul dedicat per sonajelor lui Caragiale, dă samă Ştefan Oprea.¤ Ce se poate citi în numărul 5 al VIEŢII RO MÂNEŞTI ? Spre exemplu, poemul lui Valentin Taşcu Faust ; sau Psihologia românilor de Lau renţiu Ulici ; opiniile lui Ioan Buduca şi Florin Mihăilescu despre cartea Ştefaniei Mincu Mio riţa…(aflată în dezbaterea revistei) ;şi, ca de-obicei, la Restituiri, notaţiile unor mari intelectuali ai lumii noastre : azi, Mircea Vulcănescu .¤ Din OGLINDA LITERARĂ pe iunie se pot reţine :rubrica Magdei Ursache Mînie liberă ,Săptămîna roşie a lui Paul Goma, poeziile lui Leo Butnaru, amin tirile despre …imaginea lui Stalin ( Nicolae Turtureanu),continuarea decriptării misterelor egiptene de către Radu Comănescu. ¤ Virgil Panait îi trimite lui Daniel Cristea-Enache o scrisoare în care îşi exprimă convingerea că unii tineri poeţi (M.Ianuş, în cazul de faţă) sunt supralicitaţi de critici serioşi, în mod inexplicabil. Ne raliem opiniei vrîncene, fără indignare însă, ci cu o re semnare specifică vîrstei (cînd dl.Panait va ajunge la vîrsta Conului, va învăţa să se mire mai rar ! ).¤ Din BUCOVINA LITERARĂ (6) am menţiona traducerea din Makine (Requiem pentru Est) şi „contrapunctul” lui Luca Piţu În ce vară?În ce an?.¤ Prahoveana AXIOMĂ (5-6) e şi de data aceasta, greu de citit ; e prea densă! (cîte reviste nu şi-ar dori un asemenea elogiu?!).¤ E aniversat aici, pe bună dreptate, Eugen Simion. Se vorbeşte despre publicistica tînărului Eliade. Sunt recenzate volume semnate de N.Steinhardt, Neagu Djuvara, Monica Lovinescu,Urmuz, Simion Bărbulescu,Mihai Vakulovski…¤ Dumitru Pricop şi (iar!) Sterian Vicol sunt publicaţi cu poeme la rubrica Doi poeţi la 60 de ani. E comemorată Madame de La Fayette. Ieronim Tătaru traduce din Ortega y Gasset. Minuţios este elaborată şi rubrica Din reviste de cultură ,în care ,spre surprinderea sa, Conu Leonida se găseşte citat… de bine. Ce-o să se bucure Efimiţa! ¤ Din nu mărul 694 al revistei 22 ne-a plăcut interviul cu Nae Caranfil. Numai că titlul lui, pus şi pe prima pagină, nu este bine găsit :Rîsul e simptomul limpede al succesului. Dar ce facem cu telenovelele? Că la ele rîd tocmai cei care nu le agreează! Succes au la telespectatorii care …plîng! ¤ În fi ne,CONVORBIRILE LITERARE pe iunie sunt în buna lor tradiţie : serioase, diversificate, cu sem nături multe şi deloc neglijabile.¤ Cassian Maria Spiridon deschide numărul cu Cumpănă şi cumpănire la Eminescu. Basarab Nicolescu explică ce e transdisciplinaritatea. Irina Mavrodin continuă studiul revelaţiilor lui Rousseau. Despre Eugen Simion scrie Alexandru Zub. Interesante, din nou,scrisorile lui Caraion către Catanoy. Despre Florin Faifer dă seama Bogdan Creţu. Despre onorarii & obsesia banilor la marii scriitori vorbeşte Emil Iordache. Documentat, singular în context,Liviu Papuc. Ioan Ţepelea continuă să evoce Regii României. Cătălina Popescu ne readuce în atenţie Bacantele .Mircea Ghiţulescu vorbeşte despre tinerii regizori.¤ Bătrînul Leonida e cazul să se retragă, pentru o lună ;estimp, va citi cu acelaşi nesaţ, varii gazete, spre-a vi le povesti, scrofulos,la datorie…