Nu mai am loc de reviste! ¤ Ce se-ntîmplă naşpa’ pe la Botşeni,bre?! ¤ Sebastian – mereu subiect de cherele…¤ Lumina de la răsărit şi apusul de la Apus…¤ Să tăiem odată sarmaua! ¤ Veşti rele pentru Preda, Barbu şi Sorescu ¤ O bere pentru Preşedinte! ¤ O parţială integrală Shakespeare? ¤ Cotul (& pişcotul) lui Da Vinci ¤ Trece toamna, of!
Nu mai am loc de reviste! M-am mutat sub un pod, fiindcă-n casă mi-au rămas publicaţiile & cărţile. Las’ să fie ele la căldură, că un om nu-i atît de valoros ca o carte, nu?!( exceptîndu-i pe cei care scriu cărţi).
Ergo , la treabă, pe cai, să dăm bice, să nu stea glaja, hop şi eu cu ţaţa Lina, adicătelea, să conspectăm, zavragii & zamparagii dvs.!…
Prima care intră pe ţeavă = HYPERION (2/05). ¤ Gellu Dorian începe amar, cu o „epistolă pentru ochi & timpane”, în care demască un impostor şi arivist care se vrea în fruntea bucatelor culturii botoşenene. Nu cunosc speţa, dar merg pe mîna lui Gellu, fiindcă-i intelectual, artist şi înalt funcţionar cultural. ¤ Publicaţia mai conţine un interviu cu Theodor Damian, preşedintele Institutului Român de Teologie din New York, din care aflăm cît de mult face acest om ( secondat de Mihaela Albu) pentru menţinerea unui carat al românismului în America. Vînt din pupa, dragilor!¤ Laurenţiu Mihăileanu e publicat cu un text dramatic – Orgasmnet. Nu rău! ¤ În fine, să ne oprim şi la Cioran, despre Eminescu ; dacă am lua doar începutul( „Nu din viaţă îşi trage poetul seva. Puterea lui vine din tot ce n-a trăit!”) şi finalul(„Pentru poet totul este posibil, cu excepţia vieţii sale”), vom conchide că articolul merită citit & recitit…¤ Ca şi Postmodernism şi postmodernitate al lui Daniel Corbu.
Pentru întîia oară dăm samă despre revista ARTA (1/05), scoasă cu entuziasm (şi nu numai !) de către studenţii Universităţii de Arte „G.Enescu” din Iaşi. ¤ Din primul număr, aflăm cît de multe idei, proiecte şi succese obţin cadrele didactice & studenţii de-aici, într-un cvasi-anonimat care face de ruşine mass-media moldavă. ¤ Deci, e bine că artiştii mai vechi şi mai noi ai Uni versităţii îşi fac singuri publicitate. ¤ În numărul următor (din iulie) aflăm despre alte succese ale Universităţii : o seară culturală la Viena, o comemorare Enescu, un dialog plin de informaţii utile cu rectorul Viorel Munteanu( realizat de Natalia Dănăilă), cronici la spectacole, concerte , festivaluri şi expoziţii ş.a.m.d.
Din FEED BACK (6) ar fi de reţinut ancheta Pornocultismul (răspund : L.Antonesei, Florin Dochia, Radu Voinescu ş.a.), grupajele de versuri, articolele semnate de Radu Tătărucă şi Marian Constandache, poemul inedit al lui Mihai Ursachi, un remember Geo Bogza , radiodrama lui Zoran Stefanovic ş.a.m.d.
Din REVISTA ROMÂNĂ (iunie, 05) ar fi cîte ceva de pus la dosar : rubrica lui Stelian Du mistrăcel( acum, despre sintagma haine nemţeşti) ; grupajul de poezii semnate de Valeriu Stancu; sumarul sumarelor (pe anii 2000-2005), un studiu original al lui Petru Zugun( Ponderea grupelor lexicale etimologice în imnul naţional românesc), o restituire a lui Victor Durnea (dedicată cons tituirii Societăţii Scriitorilor Români), un portret de dramaturg (M.Sorbul) iscălit de Florin Faifer , Viaţa cărţilor observată şi acum, la fel de competent, de Liviu Papuc, o incitantă traducere din Tzara (autor – V.Robciuc) ş.a.m.d.
OGLINDA LITERARĂ ( nr. 8) are, în prima ei secţiune, un articol incendiar al profe sorului Valeriu Rusu, din care reiese că Academia Română de azi nu-i mai brează decît aia care dîr dîia pe vremea „savantei de renume mondial”.¤ Lucid, deşi nu plăcut ( pentru mulţi Tartuffi!) semi-pamflet ; spicuim doar cîteva idei din el : nimeni nu a vrut să vadă cît de „rău” o ducea, în …jurnal, „victima” M.Sebastian (care, sub dictatura lui Antonescu hălăduia prin cele mai luxoase localuri, mergea la ski la Predeal cu taxiul, făcea amor cu toate femeile frumoase ale epocii, nu era trimis în lagăr, nu purta stea galbenă etc.), în timp ce „legionarul” Mircea Eliade are şi postum de suferit de pe urma unei orientări politice de tinereţe. ¤ De asemenea, autorul contestă ascensiunea cam rapidă a lui Eugen Simion în fruntea Academiei (nu a trecut prin stagiul de „membru corespondent”!). Mda…¤ În aceeaşi revistă, pe aceeaşi undă de şoc, Alex Ştefănescu dezvăluie cine a avut verticalitate şi cine nu, într-un trist moment al vieţii sale de student. Reiese din confesiune că Zoe Dumitrescu Buşulenga a fost, şi la figurat, o doamnă. În timp ce un tovarăş cu nume de serafim, n-a fost deloc angelic, pasca mamii lui!
Na, că a venit rîndul VATREI (5-6). Dificilă publicaţie( la analizat!). Fiindcă e plină de zaţ ( în sens tipografic, bre!). ¤ La pagina 1, o poezir nu lipsită de tîlc – autoare, Floarea Ţuţuianu – care se-ncheie cam amar/ironic : „…Eminescu n-a existat. A existat doar/ o ţară tristă plină de umor. Cu un/ fond principal latin de cuvinte şi o religie orto./ Lumina ne vine întotdeauna de la răsărit./ La apusu’i mare. Mare viitor.” Mda…¤ Urmează o anchetă despre editorialistul român. Utilă. ¤ Răs pund Marius Tucă, Gabriela Adameşteanu, Ovidiu Şimonca, Dan Andronic, Rodica Culcer, George Arion, Daniel Vighi ş.a. ¤ La Biblioteca Babel , apar Scufia scitului & Ramura de salcie ; un minunat prilej de-a-l (re)citi pe Velimir Hlebnikov( în traducerea lui Leo Butnaru).
SUPLIMENTUL DE CULTURĂ (nr.35) publică, printre altele, un reportaj (autor- Robert Şerban) de la…parastasul de-un an al festivalului Om rău de la Petrila. Savuros! ¤ Şi fiindcă am pomenit cuvîntul, musai să remarcăm, din nou, rubrica Adrianei Babeţi Ars coquinaria : de-aici aflăm că un cor din Banat, acum peste o sută de ani, striga pe note ozarmăsitoaien, adică o sarma să tăiem! ¤ Morala? Francofonia salvează bucătăria…
În BUCUREŞTIUL CULTURAL (11-12) găsim, la pagina 10, un chapeau intitulat Urcări şi coborîri în canonul literar. ¤ Cei din jumătatea de jos a tabelului – cei în viaţă, măcar! – trebuie să se simtă mîhniţi că sunt în coborîre : aceşti ghinionişti se numesc Buzura, DRP, Marin Preda, Breban, Eugen Barbu, Marin Sorescu. ¤ Ciudat clasament, bre!
CAFENEAUA LITERARĂ nr. 6 anunţă, chiar pe prima pagină, că noul preşedinte al US, Nicolae Manolescu, cînd fu chemat să-şi ia-n primire mandatul, era…la o bere! Ptiu! Ruşine să-i fie! ¤ Ar fi trebuit înlocuit cu unul abstinent, un candidat care stătea în sală – eventual, lîngă scenă, să poată urca rapid…¤ La pagina 20, piteşteana publicaţie publică – fără legendă – o fotografie cu mai mulţi membri US ; bănuim, din timpul alegerilor. ¤ Cum îi cunosc bine şi cum ştiu ce cald era atunci, în ziua alegerii Preşedintelui, tare mă tem că nici ei nu veniseră de la fo’ cofetărie…¤ Revista publică şi lucruri serioase, cum ar fi grupajele poeţilor Cassian Maria Spiridon şi Gellu Dorian.
Numărul 7 al ATENEULUI conţine şi un interviu cu regizorul Răzvan Dincă. În el, artistul spune că şi-a propus o integrală Shakespeare la Bacău. ¤ „ – Nu este prea mult spus Integrala Shakespeare, la Bacău? Ce ar însemna? – 37 de spectacole, e simplu de înţeles” – răspunde Dincă. ¤ De înţeles nu e greu, dar de realizat (teoretic) e imposibil! ¤ Din păcate, Răzvane tată! ¤ Fiindcă dacă ar fi fost posibil, s-ar fi făcut de mult în România, şi nu la Bacău, ci la Bulandra, unde-o proiectase Liviu Ciulei în deceniul şapte al secolului trecut. A şi realizat atunci Macbeth şi Iulius Ce zar (A. Şerban). Peste vreo trei ani a urmat A 12-a noapte, început de Manea. A mai trecut ceva vreme, a venit Furtuna(tot Ciulei), apoi Hamlet (Tocilescu). Încă un calup de timp şi Darie a făcut Poveste de iarnă. ¤ Cu toate astea, nu se mai vorbeşte, de peste 30 de ani, de integrala Will…¤ Pesemne, nu e chiar atît de simplu de realizat…
Mă unge la inimă articolul lui Adrian Popescu din STEAUA (6/05) despre Codul Da Vinci. Scriitorul argumetează precaritatea volumului, lipsa lui de valoare, parcă cu cuvintele Conului :”…Ce mi se pare de prost gust în acest roman de succes, o poveste a Graalului pe înţelesul celor care citesc puţin, e aerul grăbit al expunerilor de artă sau al doctrinelor ezoterice, un fel de manual scurt de ştiinţă popularizată, de prin anii 50 ai socialismului, cu necesarele comentarii ateiste”. ¤ Brava! ¤ Ca de-obicei, excelentă cronica teatrală a lui Adrian Ţion.
Ne-au sosit la redacţie numerele 125 şi 126 ale foii duminicale CREDINŢA ŞI FAPTA (editată de parohia Toma Cozma din Iaşi). Liniştitoare publicaţie! ¤ Felicitări părintelui Mihai Mărgineanu şi redactoreiVasilica Onofrei pentru iniţiativă & tenacitate…
Cum era şi de aşteptat, APOSTROF (6/05) în dosar, ne oferă ultimele pagini ale lui Adrian Marino.
Numărul 61 al DACIEI LITERARE include semnături ( & materiale) incitante : Sorin Iftimi ( Stemele heraldice de la Casa Pogor), Liviu Papuc (Tribuna conservatoare), Florin Cântec( O scrisoare inedită a lui Culianu), Radu Tătărucă (Cel cu vinul), Iolanda Sterpu ( Dialogul cu naraţiuni din teatrul lui Caragiale), Carmelia Leonte( Scrisori, scrieri, vieţi), Lucia Dărămuş (Matei Vişniec faţă în faţă cu Emil Cioran),Constantin Secu (Priviri critice). ¤ Li se adaugă, ne semnată, rubrica Slalom printre reviste.
Gata! Un moş care cică se numeşte Ene, nu ştiu ce-mi face pe la gene…Ne revem peste o lună!
Conu LEONIDA cel tomnatic