Proletcultism treimiist, reviste de film inexistente, Nina sovietista – iubita Partidului, nevasta lui nenea Iancu, un interviu recent cu …N.Iorga, cititorii nepragmatici, babalîci de 26 de ani şi, vai!, sînul Saftei…
LUMINA, numărul 1-2-3/04 are, şi de data aceasta, o ţinută grafică impecabilă. Din ea remarcăm grupajul de poezii al Adelei Popescu, proza regretatului Costa Toader, precum şi grupajul de materiale dedicate manualelor de limba română.
Ca punct slab al revistei, n-avem încotro, remarcăm pe de-o parte articolul prof. univ. dr. Marina Puia Bădescu intitulat Caragiale şi Nuşici la o nouă interpretare. Dacă autoarea nu ne-ar fi atras atenţia asupra gradului profesoral, poate am fi tăcut; dar aşa…
Ce NOUĂ interpretare poate fi aia în care profesoara susţine :”Un alt simbol al burgheziei este personajul Conu’ Leonida, unde conflictul este mai degrabă un pretext, la care autorul recurge numai pentru a ne introduce în universul micului burghez” ş.a.m.d.
Nu o iau ca atac la persoană, ci ca promisiune frus trantă : chestia cu burghezia cît de nouă e, tanti?! Ea se purta prin deceniul şase, bre!…
Mata’ ai calendaru-n urmă, zău aşa!…
În TRIBUNA, 44/04, într-un interviu cu Tudor Caranfil(m), scrie (neplăcut de) negru, pe (jenant de) alb :”Suntem singura ţară din Europa care nu are o revistă de film, deşi în ultimii ani au fost cîteva tentative”…
Şi cine-i de vină, teteo?! Numa’ conu’ Sergiu dacă bagă 1000 de euro lunar, iese foaia!
Chestia naşpa’i că revista nu va arăta cum vrea conu’ Sergiu; şi-atunci ce, parlamentaregizoru’i fraier să vîre biştarii?…
Dar poate Tudor îl va convinge pe Nae să facă pustiul acesta de bine.
Tot aici, am citit excelentul articol al lui Adrian Ţion Festivalul de după colţ.
Ţion scrie excelent, şi ca orice publicist excelent este şi modest.Aşa-i trebuie!
Numărul următor(45) al publicaţiei napocane oferă, cel puţin două materiale de mare interes : unul despre mineriade şi altul despre turnătorii domnului Buzura. Se citesc pe nerăsuflate ; din păcate…
Din MOZAICUL, 5-6/04 e de reţinut articolul despre dramele religioase blagiene semnat de Tiberiu Neacşu. E un subiect niciodată în exces abordat…
APOSTROF (7-8) : un interesant grupaj de scrisori Ghelderode; un important grupaj Em. Cioran; şi două frumoase poeme de Cassian Maria Spiridon.
OGLINDA LITERARĂ,7-8/04, este şi ea plină de subiecte interesante. Unul, fireşte, Ştefan cel Mare-500; în el, descoperim un fragment dintr-un viitor roman (jurnal închipuit al Mariei de Mangop) semnat de Constanţa Marcu.
Binevenit este şi articolul Luciei Olaru Nenati Ştefan cel Mare – mit lucrător şi obsesie eminesciană.
Din acelaşi grupaj face parte şi un captivant studiu, cu luciri detectivistice, Relaţiile lui Ştefan cu Veneţia – autor: Eugen Denize.
Acesta da, subiect de piesă!( mai mult sau mai puţin, omagială)…
Cîteva pagini mai încolo, Magda Ursache scrie, cu binecuvîntată mînie liberă, despre Lumea pe dos a Ninei Cassian & his boys.
Niciodată nu mi-am explicat jenant de mediatizatul succes erotic al nea trăgătoarei politruce. Pe vremea Conului Leonida se purtau fomeile şarmante, cu nuri, nu cele cu relaţii la partid, nu cele care şantajau tinerii cu puterea lor în lumea comunistă conducătoare.
Din articolul Magdei Ursache reiese clar că iubita Partidului bolşevic poate îngreţoşa, şi din jurnal, cititorul slab de înger, sătul de prolificii şi ubicuii bolşevici, de care iată, nici în mileniul trei nu poate scăpa! Nici ca valoare documentară nu cred că e bun jurnalul Ninei Cassian, în care personaje gen Răutu, Pauker, Ofelia Manole, Constanţa Crăciun, Teohari, Şelmaru, N.Moraru, Maria Banuş, Paul Georgescu, Victor Tulbure, Sorin Toma, Crohmălniceanu (acela de-atunci, nu susţinătorul optzeciştilor!) , Deşliu ( cel din pe rioada comunistă, nu…) capătă sclipiri umane.
Sunt lecturi care maculează; e bine să le eviţi, mulţumindu-te cu recenziile aferente; pentru a fi, totuşi, informat.
Nu poate fi trecut cu vederea, din bogata publicaţie vrânceană, interviul luat de Romeo Pitulan Cristianei Mus cardini, deputată în Parlamentul European. De altfel, semnatarul dialogului face multe lucruri importante pentru revistă şi pentru cei care-o redactează…
Închei, remarcînd rubricile trudnicilor OGLINZII…, Gh. Neagu şi Virgil Panait.
POESIS,6-7/04, conţine – normal! – multă poezie ; bună, şi foarte bună – de cele mai multe ori.
Mai găsim aici şi un oportun eseu despre L. Dimov, un interviu al Angelei Baciu şi un studiu al lui N. Catanoy dedicat poeziei …digitale.
Numărul pe iulie al revistei ARGEŞ ne anunţă, încă de pe prima pagină :”în judeţul Argeş se desfăşoară, în cumpăna verii, patru evenimente cu caracter internaţional :Festivalul internaţional de muzică corală D. G. Kiriac, Simpozionul internaţional de sculptură Gh. Iliescu-Călineşti, Simpozionul internaţional al Societăţilor balcanice de filozofie şi festivalul internaţional Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş.”
Felicitări!
Şi să sperăm că precizarea internaţional are chiar un răsunet extra-graniţe…( spun asta, deoarece multe acţiuni din România devin, în ultimul deceniu, internaţionale numai fiindcă au cîte un oaspete din Ucraina , Banatul sârbesc şi din Republica Moldova). Auto-furatul căciulii nu duce nicăieri, bre!
Mensualul are excelenta idee să publice un dialog între venerabilul Ion Focşa şi mereu tînărul Piersic; din el sunt multe lucruri demne de reţinut. Printre care pledoaria pentru delicateţe în teatru.
Utilă, fiindcă e pe cale de dispariţie…
Aşteptăm continuarea în numărul viitor.
TOMIS, numărul pe iunie, are şi el puncte de atracţie precum : prima cartolină şi doamna Caragiale ( aşa cum s-a mai afirmat şi în 2002: pe întîia carte poştală editată la noi –reprodusă-n revistă – apărea o ţărancă-n frumos costum popular, ţinînd, simbolic, spice-n mînă ; bucolica nu era alta decît dra. Alexandrina Burelly, viitoarea doamnă de la Domnu’ ); o cronică la „cea mai spectaculoasă premieră naţională a anului – Cei trei muşchetari, la teatrul de balet O.Danovski (afirmaţia însă pare hazardată, deoarece semnatara cronicii nu a văzut toate premierele naţionale ca să-şi permită clasamentul!); după un grupaj serios, documentar – Scrisori către N.Iorga, revista ne propune, ca-n fiecare număr, şi un interviu imaginar cu marele savant, băşcălios , semnat de Th. Denis Dinulescu; dramaturgia românească la începutul secolului XXI (de Horia Gârbea); dintre sute de reviste (păcat însă că despre revista Cronica nu se scrie mai mult şi mai documentat).
Ţinuta grafică a lunarului tomitan, excelentă! Felicitări domnului Tiţoiu!
Aspectuoasă este şi cealaltă publicaţie dobrogeană, EX PONTO. Numărul doi al tri mestrialului nu se lasă nici el mai prejos, în tentativa de acroşare a lectorului ne-pragmatic( că lectorii pragmatici citesc Capital ,Economistul şi Bursa, bre!).
Din interesantul jurnal al lui Pericle Martinescu, reţin o amuzantă notiţă :”Astăzi împlinesc 26 de ani. Ce bătrîn sunt!” Chiar!
Petru Ursache glosează cu siguranţă pe tema rudeniei.
Revista conţine, ca-ntotdeauna, un „mijloc” plin de frumoase picturi, „copertate” cu calc; acum, semnează Eugeniu Barău.
Săptămînalul 22 a împlinit 750 de numere. Nu-s de colea…
Felicitări sincere!
Din CONTEMPORANUL (6/04), reţinem rubricile lui N. Breban, S.Damian, C.Căliman, Adrian Mihalache.
Interviul Aurei Christi cu dl. Buzura nu-l mai reţinem, fiindcă a apărut şi-n TRIBUNA ( l-am citat mai sus).
Oare doamna Christi n-o fi fost sigură că i-l publică revista pe care o conduce?!…Mă rog.
Pentru întîia oară , Conu dă samă despre CAIETELE DE LA MEDIAŞ.
Numărul 1 arată bine şi ,culmea, mai ai şi ce citi, în el!
Spre exemplu, articolul domnului Papuc, Hai să vorbim discuţii. Ori articolul lucid al lui Vasile Dan, Miza literaturii, care tare mă pune pe gînduri ( căci şi eu, Leonida, avui ghinion în politichie!). Intervenţia lui Marius Chelaru Numai Dumnezeu e liber. Ş.a.m.d.
În fine, numărul pe iunie al ATENEULUI începe bine : cu Apelul lui Eminescu pentru serbarea de la Putna, din martie 1870.
Bune rubricile ţinute de Irina Petraş, Const. Călin, Carmen Mihalache, Victor Mitocaru.
E cald şi literele încep să curgă prin faţa ochelarilor mei cei rablagiţi, cusuţi cu sfoară de biata Efimiţa…Zidurile căsuţei parcă-s moi, de alviţă, hîrtia gazetelor mi-e teamă să nu s-aprindă de la lampa gazoasă, ba chiar, vorba unui poet care o să apară, „azi şi sînul Saftei îi mai lăsat!”.
Donc, căldură mare, ţaţo, parol!…
Conu’ LEONIDA faţă cu zăpuşeala
