Cine citeşte titlul acestei confesiuni, va fi derutat, evident. Fiindcă, lucru curios, teatrul turdean a rămas, în cei 35 de ani de cînd fac spectacole, unic : adică, o spun cu ciudă, e singurul în care n-am călcat! Nu ca regizor sau autor, ci şi ca simplu spectator.
Acum, cînd instituţia face 60 de ani, îi spun sincer, LA MULŢI ANI!, şi să reuşească să atingă centenarul…
Dacă n-am montat la Turda, nu-nseamnă că nu am urmărit ce s-a întîmplat aici, în timp : am văzut, acum vreo trei decenii, la un festival, un Cehov jucat de Tudorel Filimon, Stela Furcovici şi Traian Costea. Am urmărit activitatea turdeană a lui Aureliu Manea.
Am fost lîngă Dorel Vişan cînd monta aici Chiriţa.
Am citit despre un Ionesco realizat la Turda, de către Sandu Dabija.
Am citit cronicile favorabile ale lui Adrian Ţion la spectacolele de-aici.
În fine, am aflat de la amicul Cornel Udrea ce se întîmplă în teatru, cam de cînd a ajuns el să fie dramaturg jucat în zona Cluj-Turda.
Ce-ţi doresc eu ţie, trupă şaizecie? Noroc. Că-n rest, ai tot ce-ţi trebuie…