Multă lume vorbeşte despre cartea lui Armand G . Constantinescu Cer şi destin. Cu toate acestea, puţini au discutat personalitatea bardului, prin prisma astrelor care au vegheat asupra vieţii & operei sale.
Să recapitulăm cîteva dintre constatările celebrului astrolog : Alecsandri s-a născut în Zodia Leului , iar cine se naşte în Zodia Leului ( zice opul) este plin de noroc ; mai mult, poetul are chiar şi-n ascendent acest semn zodiacal – deci, este un tip solar pur…
Da, creatorul a fost fascinat toată viaţa de soare, de lumină. A G C o citează chiar pe marea Aristizza Romanescu, cunoscută interpretă a pieselor scriitorului : „…Cînta soarele ca tot ce poate fi binefăcător pe lume, căci, ca şi lui Goethe, îi plăcea mult lumina. Odată, întrebîndu-l ce număr are odaia în care stă, la hotel, mi-a răspuns : – Unde vei vedea mai multă lumină, acolo să intri!” (1. Chiar în Fîntîna Blanduziei, Horaţiu spune „ Ferice care cîntă cu inima la soare!”…
Caracteristicile zodiei apar, fără dubii, în viaţa şi opera clasicului : om care ajunge pe o treaptă socială înaltă; elan, generozitate, bunătate, nobleţe sufletească ; dragoste de copii, de teatru, de pedagogie. Echilibru. „Tot va fi echilibru în viaţa acestui om, de la poezii, care oferă ca material cele mai puţine inegalităţi din cîte se cunosc, pînă la atitudinea lui măsurată şi ponderată în activitatea de la Junimea, ori în cea politică”(2. Horoscopul este confirmat, în cazul celui de faţă, căci termeni precum succes, teatru, soare, echilibru ş.a., l-au singularizat în epocă ( fie şi numai dacă-l comparăm cu Eminescu – şi lui, Armand G Constantinescu acordîndu-i o atenţie deosebită în carte). Chiar şi moartea era privită, de Alecsandri, cu seninătate, căci, într-o scrisoare către I.Negruzzi spunea „ideea ce mă susţine este că voi regăsi într-o zi toate fiinţele care m-au iubit şi m-au părăsit.Va veni şi rîndul meu să plec şi crede-mă că nu cu disperare voi vedea sosind momentul de plecare”(3
Unde ne-am delimita de afirmaţiile marelui astrolog? În pasajul în care acesta consideră : „Dragostea lui se va orienta şi către teatru ; posteritatea însă nu-i va recunoaşte decît o valoare îndoielnică, întrucît majoritatea operei teatrale va prinde în obiectivul ei nişte aspecte care nu vor fi tocmai proprii societăţii româneşti”…Valoare îndoielnică? De unde s-ar putea deduce aceasta? Dimpotrivă, opinia noastră este că teatrul rămîne, în timp, superior poeziei bardului! Şi Chiriţele sau Sânziana şi Pepelea, Iaşii-n carnaval , ori Cînticelele, n-au avut succes, postum? N-au interesat şi …deranjat? Ba da, tocmai fiindcă vizau o actualitate cu rezonanţe naţionale! Atunci, ca şi acum. Nu-i mai puţin adevărat că-n ultimele decenii este nedreptăţit teatrul istoric al dramaturgului : dar asta nu pentru că el n-ar prezenta realităţi proprii societăţii noastre, ci pentru că românii nu mai au feeling pentru teatrul istoric. Păcat, deoarece Despot Vodă, spre exemplu, nu e mai puţin interesantă decît piesele lui Marlowe, care pătrund mai des pe scenele româneşti…
Scria uşor ; improviza lesne; inspiraţia, se zice, nu-l părăsea niciodată, versurile curgînd la el, „ca dintr-un izvor” (datorită prezenţei lui Mercur în semnul solar al Leului).
Dar, la atîtea daruri cereşti, desigur, poetul avea să primească şi un blestem : moartea prematură a fiinţelor iubite.
Încă o observaţie trebuie reţinută, în încheiere :”Atunci cînd s-a născut Alecsandri, Soarele răsărea şi cînd dînsul va muri, Soarele va apune”. Invers ca la Eminescu .
Bogdan ULMU
1) Op cit, editura şi tipografia Icar, 1999, p 216
2) Op cit, p 217
3) Op cit, p 219