…de toţi şi de toate!
Sunt un om activ, cu multe preocupări, nu-mi ajunge niciodată timpul, dar m-am plictisit de prostul-gust agresiv, care vine spre mine dinspre ecranul tembelizorului…
Într-un film care mi-a plăcut teribil, un fiu matur, îşi întreabă tatăl :” Cum ai rezistat la viaţa asta nenorocită?”. Şi bătrînul răspunde, zîmbind :” M-a ajutat un oarecare Jack Daniels!”…
Frumos de trist răspuns!
Eu sunt băutor de scotch, nu consum Bourbone, dar am făcut legătura cu vestea tv cum că românii, de cînd cu criza, au luat-o şi mai tare, „pe ulei”!
Toată lumea, bea! Iar fiinlandezii, ruşii şi ungurii, ne halesc!
Dar e importantă şi starea de spirit, nu?! Băutul diferă, la prosperi şi milogi…
De sinucis, nu am curajul …laşităţii. De supravieţuit senin, nu am laşitatea…curajului.
Donc : să dăm …la lopeţi şi să-l cităm pe marele meu prieten, omul de sport şi de teatru Mircea M. Ionescu, care-a avut norocul de ghinion să ajungă director la Teatrul din Giurgiu : „nu m-am sinucis în jungla New-Yorkului, doar n-o s-o fac în jungla giurgiuveană!”
M-a încurajat!
Deci, mă strădui să rămîn impasibil la veştile cu Băse care şi-a uitat un beţişor în ureche, cu Becali care s-a certat cu Piţurcă (apropos: cine va rămîne Piţurcă, în istoria umanităţii? Am auzit de Socrate, Galileo, Da Vinci, Picasso, Tolstoi, Brâncuşi, Enescu…dar de Piţurcă n-o să mai vorbească nimeni, peste 5 ani!), de nunta unui magraon de 14 ani, la care au venit, ca naşi, Dan Bursuc şi Adi Minune (care din ei o fi naşa, bre?!), m-am săturat de marea ca o ciorbă, cu peşti morţi şi de iradiaţiile nepermise, de inundaţiile compensatorii, de hoţii care jefuiesc Bijuteria, de directoarea de Bancă furăcioasă, de imprudenţii morţi la scăldat, de şoferii ebrietaţi care calcă copii, de mamele neglijente care pierd copii…
Nu vreau să mai aud că pierdem prosteşte, fonduri europene, că Guvernul tre’ să cadă (de parcă ar putea veni altul mai bun!), de burlăcia lui Bote, de conflictele noră/soacră abordate în zeci de emisiuni tip Noră pentru mama, Ginere pentru Soacra, Unchi pentru nepoata, de Codul Galben care acoperă ţara întreagă, şi de cel Portocaliu…
Nu vreau să ştiu că şi-acum nu-s bani de pensii, că datoria către UE e uriaşă, că medicii fug din ţară, pe capete (era de preferat s-o facă pacienţii).
Mi-am pierdut sensul comentării, sensul vieţii, sensul lumii în care am ghinionul să consum oxigenul.
Am fost în vacanţă…fără vacanţă. Plec în altă ţară, fără entuziasm. Mă-ntorc în ţară, fără plăcere.
A dispărut entuziasmul supravieţuirii!
În rest, totu-i ok…
Fiţi optimişti, copii! Nici Moartea nu-i o soluţie!…