Liniștea ca utopie

Ilustrație pentru „Liniștea ca utopie”, text de Bogdan Ulmu: urnă de vot din lemn și ștampilă

În Canada, spunea cineva, dar și-n Elveția, cred eu, omul ia ziarul și se uită la televizor ca să se convingă că nu-s știri „senzaționale” în țara lui.

Noi luăm gazeta și ne chiombim pe micul ecran ca să aflăm blăstămățiile zilei respective. Căliți în comunismul secretos (cînd aproape că nu existau infracțiuni în media) și exhibiționînd în capitalismul sălbatec (cînd oră de oră, se petrece o nouă grozăvie) îi halim pe elvețieni, cu fulgi cu tot, la capitolul informații horror! (chiar, o americancă a trecut prin România și după trei zile de uitat la tv a întrebat de ce majoritatea canalelor sunt horror!).

Iote, pe lîngă crimele de la orele 0-24, recent luară foc, în Deltă, 300 de hectare. Păi, să mai vorbim de rezervație naturală? Ptiu!

Sau: a-nceput Bacul, seria a doua. Vînt din pupa, studioșii tatei! Și mai mult noroc!

Ori…mai multă carte?

Dar mai e răgaz pentru citit? Om vedea!

Presa cea avidă de „bombe”, ce credeți că mai descoperi? Ministrul Udrea umbla desculță, la Sulina. Ei, și? Ați fi vrut să stea-n pantofi cu toc, pe nisip?

Poate să umble și-n fundul gol, important e să facă treabă, bre!

Boc în pantaloni scurți și Băse în costum de Dl. Goe, ar fi chiar mai simpatici!…

Antipatici devin cînd le analizezi munca politică; din păcate…

Altă știre care „ne dă pe spate”: Tăriceanu divorțează. Ei, și? 66% din curajoși, o fac! Unde-i senzația?

În schimb, presa centrală anunță că Adelina Pestrițu se mărită din nou. OOOOOOoaaaaaahhhhh!!!!! Ne-a rupt inima!…

Da cine-i Pestrița, bre? Și cine-i soțul? Și cine-s Mitoșeru, Mircea Stoian, Costin Mărculescu, Crudu, Bianca lui Bote și toți ceilalți figuranți care umplu ecranele și-negresc ziarele?

România are și cîțiva laureați ai Premiului Nobel…are mari artiști, savanți, sportivi…

Despre ei, nica! Huo!

Teo Trandafir va fi iar, operată: succes!

La recentele micro-alegeri, cică USL căștigă-n Maramu, iar PDL, în Neamț. Să le fie de bine!

Oricum s-ar numi formațiunea care conduce satul, orașul, țara, România tot în coborîre e!

Fără Monarhie, geaba!

Dar tre să mai așteptăm să dispară din dinozauri și analfabeți…

Gaddafi cică are zilele numărate: să dea Dumnezeu!

Grecia, zic americanii, ar trebui trecută urgent, în faliment; nu cred.

Vin de-acolo: totul era prosper și calm – în ciuda știrilor filmate și-a analizelor economice panicarde…

Să-nchei cu vești mai puțin dureroase, ori stupide: spre exemplu, ca-ntr-un poem, un portar japonez a ieșit plîngînd de pe teren, deoarece suporterii belgieni l-au jignit.

Frumos!

Portarul acela să se apuce de vioară…

Alta: un pahar cu vin roșu, pe zi, constatară cercetătorii, prelungește viața cu patru ani. Ce bine!

Am calculat: eu voi trăi, deci, 40.567 de ani!

Ceea ce vă doresc și vouă, băutorii mei cititori!…(că abstinenții nu mă citesc).

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).