„Revuista revistelor”
Lichele, boemi, mediocrităţi, norocoşi , denigratori & oameni normali
Înainte de-a trece la ale noastre, vreau să-i atrag atenţia junelui R. Vent, care mă cam „ciupeşte” în DACIA LITERARĂ, că io am apucat pensia, el – nu prea cred! Mai a les dacă nu respectă înaintaşii, bărbaţi bravi, care făceau republica şi-l consiliau pe Ga ribaldi – nu schimbau ocheade pe la Iunion şi-apoi băteau maidanul lui Bursuc, în cău tare de damicele disponibile…Cum a zis un puşti mai sobru, cîndva, patria e norodul, nu tagma erotomanilor ! ¤ Începem trecerea revuistă a publicaţiilor culturale cu o revistă austeră, deci – serioasă : GALATEEA, care apare la Königsbrunn, sub îngrijirea lui So rin Anca. Numărul doi, dedicat şi el numelor româneşti din Diasporă, conţine grafică de Al. Lungu ( ne amintim perioada în care acesta publica săptămînal, vignete, în România literară) şi poezii de Andrei Codrescu, Gabriela Melinescu, Miron Kiropol, Andrei Zan că, Liviu Georgescu, Valery Oisteanu, Sorin Anca şi Dinu Ianculescu. Cu ultimul, Co nu’ are vechi & plăcute amintiri (printre altele, o cină în casa lui Dan Tărchilă, în care în suşi Leonida, din respect pentru Garibaldi, a preparat o pizza care a făcut furori) ; de a ceea, oferă cititorilor Cronicii ,transcrierea unor versuri din Ce teatru de păpuşi şi cîtă lu me : „Ce teatru de păpuşi şi cîtă lume! / De mult trecut-a soarele-n amiazi! / nu-i chip s – ascult pădurile de brazi, / tot mai pierdut între minciuni şi glume…” Frumos! ¤ Din REVISTA ROMÂNĂ nr.4 ar fi de reţinut : dialogul aniversar realizat de Nicolae Turtu reanu cu Grigore Ilisei (60!), interviurile lui Victor Durnea cu profesorii Rudolf Win disch şi Klaus Bochmann, rubricile obişnuite ale lui St. Dumistrăcel, Florin Faifer , Areta Moşu ( minunata doamnă care scoate, numai dînsa ştie cu ce eforturi, acest trimestrial de dicat românilor de pretutindeni), Bogdan Ulmu , Ilie Dan ş.a. ¤ La pagina 19 există şi o fotografie în care preşedintele ţării s-a prins în horă lîngă nişte dansatori autentici : o no uă dovadă că domnul Iliescu este, printre altele, şi un talentat balerin…¤ Pentru prima oară dăm sama despre o nouă şi atrăgătoare publicaţie – VOXART. Numărul 2 ne con vinge că merită urmărită, chiar dacă preţul nu e chiar printre cele încurajatoare…¤ Dar tiparul subţire cu cheltuială se ţine, bre! ¤ Editorialul Ramonei Vlad ne face să urăm pre tenţioasei publicaţii vînt din pupa & pupila ! ¤ Reproduceri de calitate impecabilă după valoroşi pictori contemporani, un dialog cu Marin Gherasim, un interesant articol despre restaurare şi altul despre falsuri ( autor – Cătălin Rădulescu), un interviu cu norocosul şi ubicuul actor Mircea Albulescu( zicem „norocos” deoarece mărturiseşte „toate visele mi le-am împlinit!” ; asta parcă era o caracteristică a socialismului, nu?! Şi-apoi, să vezi invidii, de-acum!), cronici teatrale, de expoziţie, de carte, cinematografice, portrete, un bi ne-venit artshop ( care face virtuală vînzare unor plasticiene aflate la început de carieră) ş. a. justifică interesul omului de cultură pentru eleganta publicaţie. Aşteptăm, deci, cu interes, numărul 3…¤ Trecînd la CONVORBIRI LITERARE – carte ( da, carte!) care greu mai se lasă comentată pîrdalnica, din cauza numărului mare de pagini! – semnalăm în primul rînd placheta de versuri a pogoreanului Lucian Vasiliu, aflat la semicentenar. Îi urează şi Leonida să apuce vîrsta & gloria sa! Alex Ştefănescu începe un serial dedicat lui Călinescu – de citit neapărat ! Ioan Holban scrie despre un poet cam neglijat al Ia şului (oare de ce?) : Adi Cristi. Leonard Gavriliu continuă( în mod inspirat!) publicarea scrisorilor de la Ioanid Romanescu.¤ Poezii incitante publică Valeriu Stancu, Vasile Pro ca, Miron Kiropol; iar Florin Faifer face un portret în alb/ negru lui C.Coroiu, la ale cărui reţineri şi concluzii subscriem. ¤ Bine-venită este şi publicarea unui text cvasi/ necunos cut despre Faust al lui William Mountfort. În fine, să-l aplaudăm şi acum pe Pressofag , pentru acribia cu care alcătuieşte rubrica (oarecum) concurentă ( Din valurile presei). ¤ Pentru prima oară iarăşi dăm aici sama despre o solidă publicaţie băimăreană – MEMO RIA ETHNOLOGICA, nr. 8-9 ( aproape 200 de pagini!). Multă poezie populară este cu leasă în Maramureş, şi publicaţia bine face că o tipăreşte parţial. Mai găsim aici studii de cert interes – Gîndirea arhaică de V.Avram, Sărbători de peste an, Tripticul su fletului românesc de Ilie Dan, Actul alimentar-un act cultural de Petru Dunca, Tă măduirea vrăjitoarelor în viziunea bisericii creştine de Iuliana Băncescu, Des cîntecul – corolarul magicului de Emilia Pop, Postul Crăciunului de Pamfil Bilţiu ş. a. ¤ Din cel mai recent număr al vrîncenei OGLINDA LITERARĂ reţinem „scrisoarea pierdută” a lui Virgil Panait, către Cristian Tudor Popescu. Cum ea sună de parcă ar fi fost scrisă de majoritatea celor ce l-au iubit şi apreciat pe Nichita, ne îndeplinim datoria de-a cita din ea un fragment de bun-simţ :”…Domnule CTP stau cu Adevărul literar şi artistic în mîini şi nu-mi vine a crede ce scrieţi dvs. : ’ Din miile de pagini ar trebui strînsă în mod onest o cărticică, poate nu mai multe pagini decît buletinul de identitate al poetului – iar restul ar trebui pur şi simplu arse, şterse din faţa ochilor’. Şi cînd te gîn deşti că Inchiziţia, fascismul, stalinismul au apus de ceva vreme, mă cutremur şi-mi vine să plîng, domnule Popescu. De mila dvs. şi a nedreptaţii pe care aţi făcut-o. O greşeală monumentală şi de neiertat, criminală, Domnule Popescu! Ce este mai trist este faptul că acest articol apare exact la 20 de ani de la moartea marelui şi inegalabilului poet…” Just! ¤ Conu-i mulţumeşte lui V.P. şi pentru că-l apreciază la rubrica sa Revista revistelor, nu pentru prima oară. ¤ În primul număr pe 2004 al APOSTROFului, am citit cu plă cere arhiva. Profesorul Nicolae Mărgineanu are ( postum, fireşte!) o dublă intervenţie, de tristă actualitate : Să creştem lichele? şi Să creştem, în adevăr, lichele?( primul, ine dit). Intervenţiile din 1947 demonstrează că nici atunci oamenii de caracter nu erau la putere. Pildele şi anecdotele profesorului însă, dincolo de conjunctură, au o ironie de cali tate, care le face savuroase; cîteva exemple :”…lui Ştefan cel Mare papalitatea din acea vreme i-a oferit titlul de atlet al credinţei ; eu, dacă aş fi om politic, aş propune o moţiune către Prea Sfîntul Prelat din cetatea străbunilor noştri, să-i confere şi el, lui Tătărăscu, prea bine meritatul titlu de atlet…acrobat şi scamator în stare să dovedească oricui şi oricînd că numai imposibilul e posibil”. Sau :”…se spune că profesorul Coco Dumitrescu – Iaşi odată retras la pensie s-a apucat să crească porci. Întrebat asupra motivelor năs truşnicei idei, strălucitul om de şcoală a răspuns : o viaţă întreagă am crescut oameni şi au ieşit porci ; acum cresc porci, că poate o ieşi vreun om!”…În fine :”…bufoneria, în rea litate, e o instituţie cu origine augustă, căci a apărut la curtea Împăratului Persiei , pe timpul monarhiei absolute; şi era, de fapt, în acea vreme şi la acea curte, singura cale de-a mai spune adevărul. Căci curtenii spuneau numai minciuni plăcute, iar ţara săraca, era cu lacăt la gură şi despărţită de stăpîn prin zidurile chinezeşti, pe care curtenii le-au clă dit cu imaginaţia lor donquijotescă.” ¤ Din CONTEMPORANUL ( pe ianuarie) se reţin : serialul lui N. Breban dedicat lui Nietzsche ( ajuns la episodul 77!), cronicile de operă – de la Viena – ale Cristinei Sârbu, cele literare, plastice, teatrale. ¤ O cronică la cartea lui Grişa Gherghei Boemi sub dictatură ( titlu neinspirat însă, acum, la 14 ani de la abolirea ei!) , ne face să ni-i amintim cu oarecare nostalgie pe frumoşii perdanţi ai doamnei Candrea, pe care şi noi, Conu’ Leonida, i-am apucat, în multele treceri serale pe sub nasul dezagreabilului securist Şapira şi al terifiantului său slugoi, Udrişte : Pucă, Pî că, Velea, Hagiu, Mazilescu, Ahoe, Dimov, Protopopescu, Tavi Stoica ş.a.¤ Din ultimul număr pe 2003 al revistei orădene FAMILIA, se pot conspecta cu folos : Gestiunea vii torului de D. Chirilă, poemele lui Gh. Grigurcu, participările (nu puţine!) la colocviul re vistei cu un titlu generos – Provocarea literaturii ; dintre intervenţii o reţinem pe cea a lui Traian Ştef, intitulată Ce-l mai gîdilă pe scriitorul român? ; din ea, cităm cu amu zament …profesional : ”…se pare că scriitorul român îi cîntă şi acum duios Anei lui Ma nole, să nu simtă strînsura şi sufocarea, iar lui îşi face aripi din şindrilă, mîndru că locul prăbuşirii se schimbă într-o fîntînă unde-şi vor astîmpăra setea trecătorii, iar la căpătîi va creşte un măr din care de asemenea se vor dedulci aceiaşi călători, cînd deasupra mărului va străluci pata noastră de cer şi steaua lui”. Corect! ¤ Foarte bune, în acest număr, cro nicile teatrale ale lui Mircea Morariu : mai ales că sunt în contradicţie cu majoritatea ce lor bucureştene! Îl felicităm pe cronicar pentru sinceritate. ¤ Ultimul număr pe 2003 al revistei HYPERION o omagiază, în mod elegant, pe doamna Monica Lovinescu. ¤ VA TRA : ultimul număr de anul ce se duse. Ca de-obicei, bun. ¤ Pe lîngă multe proze vi guroase, tîrgumureşenii propun cîteva studii de certă utilitate : Strategii narative în presa de mare tiraj din România ( Radu Voinescu), Procesul comunismului cu daune în scuze şi bani (Liviu Cangeopol), Discipolul văzului ( Dorin Ştefănescu), O apologie a nimicului ( L.I.Stoiciu) . ¤ Dintre poeţii propuşi de revistă ne-a plăcut Ga briel Stănescu, din care cităm o parte din Poemul cu dictator : ” Un dictator nu e ni mic altceva/ decît un dictator./ Deosebirea dintre Republica lui Platon/ şi utopiile mo derne/ e una de percepţie a politicului/ de deontologie a stărilor limită/ mai puţin de me todă. Vreau să spun/ că nici un dictator nu e mai rău decît altul/ dar dictatura? Cui îi fo loseşte instrumentul/ sanitar al sistemului cînd modelul/ dă semne de boală?”… ş. a. m.d . ¤ În primul număr, excepţional ilustrat, al TOMISului, întîlnim un poem al lui T. T. Coşovei, dedicat ( despre) lui Nichita : el se-ncheie minunat, căci după ce poetul îl în treabă pe marele dispărut dacă a avut frigider, radio, pardoseală, masă în sofragerie, lam pă în tavan, aragaz ( evident, Hristea cel din poezie răspunzînd, invariabil, ”noi nu, nu am avut!”), la interogaţia „dar atunci ce-ai avut?”, N.S. răspunde, cu un vers propriu :” Singura mea proprietate este absenţa!”. Ce frumos! ¤ Un interviu ironico/ imaginar ( evident!) cu marele Will propune Th. Denis Dinulescu ; din el cităm cu plăcere şi năduf – netrucate :” R – Puteţi să ne spuneţi de ce Anglia a dat pe cel mai mare dramaturg al lu mii, iar noi românii avem în persoana lui Caragiale pe cel mai mare dramaturg ne cunoscut al lumii?/ W.S. – Din cauza oamenilor care au condus dintotdeauna România, nimeni nu ştie nimic în lume despre Caragiale, despre literatura dvs. Caragiale n-a fost niciodată tradus atent, ca să spună ceva unui spectator străin, pentru că e o greşeală să credem că problematica lui este eternă, că nimic nu s-a schimbat de cînd scria el, pînă a cum. Cred că ceva, ceva s-a mai schimbat, că lucrurile în teatrul românesc trebuie re considerate, privite cu ochi mai proaspeţi, mai competenţi şi mai talentaţi .” Sintagma ochi talentaţi ni se pare chiar de-o agreabilă subtilitate!…( asta, ţinînd cont de criza de ochi talentaţi din teatrul naţional contemporan!). ¤ Dar vrem să profităm de ocazie şi să ne exprimăm o nedumerire : şi-n TOMIS, dar şi-n multe alte reviste de cultură, pro fesorul A. Sasu se roagă de scriitorii români să-i trimită fişe pentru viitorul său dic ţionar. Asta de un an, fraţilor! ¤ Chiar trebuie un an pentru aşa ceva?! Acela care nu vrea-n dicţionar, să nu intre! Vorba copiilor care cîntă prin părculeţe : ” Cine nu e gata / să-l ia cu lopata, bre!” ¤ Din SALONUL LITERAR nr. 53 aflăm că Aurel M. Buricea, un poet serios, un brăilean cu verificată verticalitate şi un dascăl minunat, a împlinit 60 de ani. Îi urează şi moşu’ La multe primăveri! Şi poate ne invită în comuna sa, Ulmu, la un pahar de vin…¤ Altfel, trebuie spus că publicaţia are mare nevoie de un grafician modern, căci cam seamănă a foaie ocazională din liceul unui tîrg oarecare…¤ În fine, ARGEŞ 1 / 2004 are, ca-ntotdeauna, de toate pentru toţi .La pagina 4 găsim un interviu cu Cristian Tabără, în trecere prin Piteşti.¤ Pesemne că omul cu partea de carte e extrem de greu de abordat, din moment ce dialogul, nu foarte lung( nici o pagină!), e semnat de două condeiere! ¤ Altă chestie discutabilă : în rubrica sa dedicată „ serei” Kiseleffului, Marin Ioniţă afirmă că-ntre anii 30 – 35 din secolul trecut ” s-a încropit pe cerul lite raturii româneşti una dintre cele mai strălucite generaţii.” De acord, cînd sunt citaţi, în continuare, Labiş, Nichita, Eugen Simion, Lucian Raicu, Breban, Ivasiuc, DRP, Hăulică, Florin Mugur, Fănuş, Mazilu, Băieşu, Paul Anghel, Dolfi Solomon, Ioan Grigorescu, Sorin Titel, Aurel Rău, A. Covaci, Horia Zilieru…¤ Ce ne facem însă cu ceilalţi repre zentanţi ai „ generaţiei de aur”, pe care-i descoperă argeşeanul – gen George Muntean, Corneliu Leu, Ilie Tănăsache, Niculae Stoian, Gh.Achiţei, Simion Pop, Horia Aramă, Mi ron Scorobete etc.? Aceştia din urmă nici la „argint”, n-ar încăpea! ¤ Şi tot M.I. mai co mite o farsă involuntară : la pagina 17 ne prezintă un recent dispărut din viaţa teatrală a urbei. Am citit de două ori necrologul, dar n-am descoperit numele regretatului. Ori asta, parcă nu se face, nu?! ¤ Noi îl ştim şi fără să fie trecut cu nume & prenume, că doar suntem, la rîndu-ne, plăsmuire teatrală ; dar ceilalţi, laicii, nu rămîn intrigaţi?…¤ Gata! Am obosit! ¤ Mă duc să mai arunc din gazete, fraţi căuzaşi, că deja nu mai pot circula prin odaie, iar Safta, dimineaţa, bombăne de Mama Focului, că i-ar trebui un spor de pe riclitate pentru îngurgitatul prafului de ziar!…
Conu Leonida treimiistu’