Domnilor, începu cotonogeala politică, deoarece intrarăm în ultima rundă. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu cînd mă gîndesc că, pe lîngă virtualii preşedinţi băştinoşi Adiţă, Stolo & Vagin Tudor, mai apărură unii care n-au mîncat deloc salam cu soia, mă ia cu tremurici!
Păi zău, şi-a şa erau mulţi, alţii noi ne trebuie, care au deviza „fie pîinea cît de rea, tot mai bună-n ţara altu ia”? Nu, nu e cuşer, bre!
Tanti Lia o dădu o ţîrucă – n bară cu lansarea candidaturii, şi fiindcă alese o săliţă meschină, şi fiindcă dumneaei comise mici gafe de limbă – în frunte cu deja me diatizata „românii trebuie să meargă cu picioarele înainte”!
Acu’, toate naţiile ( prin absolut toţi reprezentanţii lor!) au soarta aiasta – o iau pe spate, cu bombeul în faţă, la un moment dat ; deci, coană mare, de ce o doreşti numai românilor?! Aşa crezi mătăluţă că-ţi cîştigi electorii, a mintindu – le – o?!
Tot din ţilindrul unui iluzionist ceresc apăru, în cursa pentru Cotroceni, vica rul Aiurel Rădulescu ; asta fiindcă, explică prelatul, poleos = cetate, theos = Dzeu., ergo slujitorii Domnului îs cei mai indicaţi pentru politică!
Ca să vezi! Şi alţii credeau că nu-i bine să se vîre popii-n cherele murdare, că misiunea lor e deasupra gîlcevilor prezidenţiale…Iote că nu .
În fi ne, alt exilat, celebrul Adrian Costea, ăl de fu băgat în anchetă cu Eterna & fascinanta Românie vrea şi el pisică pe orez prezidenţial .
Acu’ dacă omului îi place România, poţi să-i faci ob servaţii?! Numa’ că-i place de departe, nu d-aicilea, din sinergia faptelor!
Mă rog, om muri şi om vedea cine cîştigă ; da’ lupta, ascultaţi la moşu’, nu-i simplă, bre!
Tot aşa, domnul Voicu lescu ot Antena, lansă ideea că la primăria Capitalei să vină o fătucă cu ceva cheag şi destul de prezentabilă – Monica Tatoiu. Mie-mi place libelula, şi prefer s-o văd pe ea mai des la tembe lizor, decît pe Băsescu pletosu’.
Da’ ceva-mi spune, repet, că fomeile nu au şanse-ntr-o ţară tra diţionalistă, ca a noastră!
Altfel, io-i ţin pumnii sincer, Monicăi!
Se-ncheie cu cvasi / succes şi testul de supravieţuire al celor şase parlamentari ; felicitări!
Niciunul nu a murit, nu a chemat Salvarea, nu a ratat intervenţia în Senat, nu a demisionat din Cameră; s-au înregistrat scăderi în greutate – dar decente!…deci, aşa cum bănuiam, bravura s-a dovedit a fi de mic litraj.
Un cîr cotaş notoriu – timişoreanul Mircea Mihăieş – propunea :” după o astfel de experienţă, singura consecinţă normală ar fi demisia guvernului, dizolvarea parlamentului şi declararea stării de fa liment a ţării”.
Mai milos, eu consider că ar ajunge primele două măsuri…
Dar de-ajuns cu miştocăreala :vreau să-l felicit pe baronul local Oprişan, deoarece a încheiat cu succes studiile superioare. E drept, a durat 11 ani, dar sfîrşitul încununează opera! ( în cazul dînsului, opere ta).
Ca profesor universitar titular, mărturisesc, îi invidiez pe colegii care i-au fost dascăli : nu numai pentru că oprişanul i-a încîntat, desigur, cu jerbe de idei şi focuri de artificii ale spiritului dumnealui ; ci şi pentru masa pe care a dat-o cînd şi-a sărbătorit licenţa ( un amic, care a parti cipat la Focşani, de Ziua Unirii, mi-a spus că festivitatea propriu-zisă – cu Nelu & Adiţă, pe fugă – n-a contat ; dar că ospăţul pesedistului a strălucit!). Chapeau!
În plus, pe domnul Oprişan doar conştiinţa sa curată şi bunul-simţ l-au dus pe drumul dulce al învăţăturii: altfel, putea sta şi el ca Dinu Săraru, Spiess, Fănuş & his boys, lider fără studii terminate…
Oricum, dl. Oprişan în acest moment devine şi un exemplu viu, mobilizator, pentru de-alde Andreea Antonescu (exma triculată de la ASE!), Lucian Mîndruţă (nota 6 la „condiţia jurnalistului”! ptiu!), Diana Lupescu ( soţia teatrului Nottara ) cu un jenant 5 la sport, frumoasa Roxana Ciuhulescu care are –cul mea! – un 5 amărît taman la…”psihologia sexualităţii” şi Iulia Frăţilă care a rămas restantă la „ psihologia organizaţională” !
Ruşine! Fac pe deştepţii pe sticlă, dar stau la coada catalogului, în facultăţi.
Da’ să-ncheiem cu veşti bune, cum ne e obiceiul : ne aflăm pe primul loc în Europa de Est la celulare( asta raportîndu-ne la numărul de locuitori, fireşte!) ; apoi, demnitarii pot păs tra cadourile mai mici de 50 de euro. Bref : dacă-i duci lui Miki Şpagă un tablou original de To nitza, spui că-i o copie de 30 de parai şi, deci, strîngătorul personaj îl agaţă de perete, cu cugetul curat!
Trăiască relativitatea mioritică , boieri dvs. !…Pe curînd! Bogdan ULMU