Vîrsta inocenţei (Scorsese,93)rămîne un film cu clasă.E o eleganţă a filmării, a costumului de epocă, a cadrului scenografic…e un subiect tandru şi dureros, care nu se poate să nu tuşeze cinefilul trecut şi el prin regrete erotice ce ţin fix o viaţă!…
E minunată aici Michelle Pfeiffer! E bine aleasă , depăşind dificultăţile rolului ingrat,Winona Rider.Şi,mărturisesc, poate pentru prima oară nu pare superficial(sau libidinos) Daniel Day-Lewis!Unghia leului Scorsese a apăsat cu putere pe nisipul fragilului succes cinematografic, cîştigînd şi specialiştii;care l-au răsplătit cu lauri,de data aceasta, în repetate rînduri,şi pentru că nu a depăşit,artistic vorbind, mereu căutata vîrstă a inocenţei…
Bufniţa(A.Smithee,91).Adică,Adrian Paul glisează şi pe nemuritori insomniaci.
Războiul sferelor( Mel Brooks,87).Datat.Cu un umor căznit şi o lipsă de unitate stilistică surprinzătoare…
În schimb, cu ruşine recunosc, revăd a n-şpea oară Clanul sicilienilor(H.Verneuil,69).
Un subiect de duzină,fie vorba-ntre noi, dar cu cîtă măiestrie şi greutate făcut de un mare regizor, înconjurat de actori solizi.
Dacă cvasicompatriotul nostru Lino Ventura nu ne-a surprins( repetînd acelaşi tip pe care l-a făcut atît de bine, o viaţă), dacă nici Delon nu a fost nou( dar farmecul lui e ,şi aici, inegalabil),ei bine, pe genialul Gabin, oricît de bine l-ai cunoaşte, nu te saturi să-l priveşti şi să te uimeşti! Recordman al economiei de jocuri faciale, strivitor cînd îşi priveşte adversa rul,sentimental cînd se joacă cu nepotul,indiferent cînd nu e în priza hold-upului, realizezi,după multe vizionări, că interpretul este – mai ales aici – un rarissim reprezentant al efectului Kuleşov( aceeaşi fotogramă transmite stări opuse,lipită în secvenţe cu teme diferite).
A,un cuvînt şi pentru minunata Irina Demick, pe care regizorii au văduvit-o,în timp, de roluri pe măsură.Muzica…s-a vorbit excesiv pe tema asta.E o coloană sonoră extraordinară!
Deşi a trecut momentul, revin asupra subiectului/scandal Pintilie.Ce era atît de greu de înţeles : pentru postul de director al Studioului de Creaţie CNC au depus cereri patru regizori.Din ei, doar autorul Reconstituirii a prezentat dosarul complet,CUM SE CEREA!
Să nu mai spunem că Pintilie e şi un nume de răsunet internaţional, pe cînd Nuţu Cărmăzan,spre exemplu, care mi-e tare simpatic,nu are încă prestanţa & activitatea profesională necesare.Domnul Nicolaescu este destul de în vîrstă(nu numai biologic!) şi,în plus, are mari responsabilităţi ca parlamentar – deci nu ar fi putut sta în două luntri…Iar domnul Gabrea,care a fost cîndva un bun regizor, pe de-o parte s-a lăsat de film, pe de alta a fost chiar recent implicat în nişte procese legate chiar de activitatea sa managerială!
Dincolo de aspectul, aşa-zis,politic : Pintilie era cel mai indicat.Punct.
Mi-e greu să o spun iar,dar ecranizările englezeşti şi americane după Cehov nu prea au reuşit(poate vă amintiţi schematicul Război şi pace al lui King Vidor,ori Karamazovii cu Yul Brinner ).
Revăzînd Pescăruşul lui Sidney Lumet(68)mă intrigă şi aici lipsa de…CEHOVISM a filmului!Poţi avea nume mari pe generic(pe lîngă Lumet, apar James Mason,Vanessa Redgrave,Simone Signoret,David Warner ş.a.),poţi şti film ca operator sau scenograf,geaba!
Cel mai slab e ,în Pescăruşul,interpretul lui Treplev! Eronat distribuită pare şi marea Vanessa!Iar finalul … ratat de-a dreptul!
În schimb, cît de agreabil e Impostorii(S.Tucci,98)! Film fără mari nume, fără mari probleme, dar teribil de viu şi de bine complicat, pornind de la story.Regizorul joacă şi aici cu vervă(alături de Oliver Platt,partenerul de cuplu),iar gagurile şi loviturile de teatru se înlănţuie cu multă măsură.Savuroasă e şi Lili Taylor, într-o semi-compoziţie.
De revăzut fără prejudecăţi, cinefili dumneavoastră…