Cartea de teatru
Dramaturgul la 60 de ani
Editura Plumb propune,năstruşnic (am putea spune)o colecţie de PAGINI ALESE din scriitori antumi, nu întotdeauna şi răsfăţaţi ai Capitalei. Pariul e binevenit, chit că el va deranja literaţii aşezaţi confortabil pe socluri autofinanţate ori rezistente în virtutea inerţiei.
Şi ca demersul să fie controversat, colecţia este deschisă de băcăuanul Viorel Savin, un nume care circulă serios prin edituri şi prin teatre,chiar dacă, oricît de mult ar fi tipărit sau jucat ,V.S. nu se va declara mulţumit vreodată. Am această experienţă,fiind oarecum în „culpă” faţă de autor, deoarece de peste un deceniu vreau să montez o lucrare de-a sa,dar n-am …cînd şiunde!Şi, o spun cu sinceritate, cel puţin patru texte de-ale lui sunt demne de a (re)vedea luminile rampei…Dar,cum şi Savin a fost director de teatru,poate va înţelege că nu întotdeauna un regizor are forţa de-a convinge directorul şi trupa de valoarea unui text :eram spre exemplu, lîngă Dorel Vişan, cînd a fost dat jos de la conducerea Naţionalului clujean, dintr-un motiv…caraghios : montase prea mulţi autori contemporani români!(şi nu necunoscuţi : D.R.Popescu,Tărchilă,Vişniec,Solomon,Titus Popovici,Cornel Udrea).De asemenea, la ora la care scriu aceste rînduri,directorul Naţionalului ieşean e atacat ,săptă- mînal, în Monitorul,deoarece încă n-a montat o piesă de …Cătălin Mihuleac!După cum se vede, chestiunea dramaturgiei originale era mult mai „simplă” pînă-n 89 (cînd la două lucrări străine, Consiliul Culturii te obliga să treci în repertoriu patru băştinaşe).
Dar să nu divagăm şi să-l rugăm amical pe dramaturg să nu forţeze nota : ştiu că e-n repertoriul de perspectivă al teatrului băcăuan,ştiu că doi actori au pregătit o variantă scenică recentă a piesei Tu nu eşti trupul tău şi mai ştiu că, după ce Casa Pogor din capitala Moldovei îşi va deschide studioul de teatru, i se va monta acolo Doamne,fă ca snautzer să cîştige! Cum s-ar zice,vînt la pupa,incredibil de nerăbdător sexagenar!…
Cartea Pagini alese conţine două texte de teatru, cîteva reflecţii introductive ale lui Petre Isachi, un tabel cronologic alcătuit de Eugen Budău,precum şi ”semnale critice” alese de Ioan Prăjişteanu.Cum despre prima piesă (Bătrîna şi hoţul) s-a scris foarte mult în ulti -mul deceniu şi jumătate,mă voi opri asupra celuilalt text,mai puţin comentat,Greşeala.O piesă foarte bine scrisă,dar din categoria celor „ neplăcute”.Într-o prefaţă lămuritoare,ni se prezintă trei extrase de presă despre călăi, torţionari şi evenimentele din decembrie 89 ; se poate deduce că textul se înscrie, vag,în subspecia teatru document.Pe lîngă problemele chinuitoare colective ale perioadei tulburi de după 89,eroul principal( Bărbatul)mai are de răspuns propriilor sale interogaţii şi are de luptat cu inerentele suspiciuni ale celui ce şi-a pierdut busola :”Naivii! [ se referă la cei ce se bucură,înafara camerei, de victoria revoluţiei din 22 decembrie-n.n. ]M-ar linşa dacă le-aş spune că într-o dictatură este mai multă libertate decît în democraţie! E adevărat, libertate în cuşcă – dar ordine!”…; din această replică,realizaţi,eroul este un fost nomenclaturist, fost torţionar care,după eşecul tentativelor de motivare a sinistrei sale existenţe, se sinucide.Din păcate,cei care au creat presiuni asupra sa,îndemnîndu-l la gestul fatal, nu par superiori moralmente,fostului călău.
Greşeala mai are, pe lîngă gravitatea problematicii (cu reflexe sartriene, uneori ),trei personaje excelent conturate (cel al femeii,posesoarea unui nume căutat, dar muzical – Elenepele – oferind şansa unei subtile realizări actoriceşti!),replici sclipitoare,ori amare,care dovedesc un talent dramaturgic matur , deloc superficial ( spre exemplu :”Preşedintele,ca vinu’: dacă are prea mult aer se oţăteşte şi dă în dictatură!”; sau :”Tăcînd cu vorbele, nu tac şi cu gîndurile” ; „adjectivele sunt o unsoare ordinară” ; „cu mine v-aţi înşelat, pentru că m-aţi înşelat!”; în fine :”Cea mai scîrboasă murdărie este cea rămasă în urma curăţeniei!”…). Există şi indicaţii regizorale (paranteze) care,augmentate de un viitor director de scenă, pot crea tablouri de interesantă scenicitate…
Ce-ar mai rămîne? Ca Greşeala să intre,fie şi din …greşeală, pe afişul unui teatru.Pentru că e un text bun,fără discuţie ; şi clar. Incomod de clar…
Bogdan ULMU
(23 sept. 2001)