Vreau de multă să scriu despre Lucian Teodosiu şi recentul său volum, Privilegii. Fiindcă i-am promis asta şi-mi place să mă ţin de cuvînt. Şi fiindcă el aşteaptă asta şi-mi place să-i îmblînzesc aşteptarea.
Deşi, cum ştie toată lumea, nu sunt critic literar. Dar avînd reputaţia de publicist harnic, nu mă pot eschiva, nu?…La rîndu-mi, nu pot cere cunoscuţilor să scrie despre mine. Fiindcă ei – vai! – nu-s nici critici, nici harnici!
Deci, o să spun că L.T. pe mine m-a acroşat prin faptul că , pe lîngă poezie în sens clasic, face şi „reportaje” – cum am zis şi-n titlu – versificate. Sigur că pe un poet autentic – şi scriitorul nostru este un poet autentic – s-ar putea să-l incomodeze descoperirea mea. Dar , cum nu-s critic literar, am dreptul să nu repet ce au zis profesioniştii analizei şi sintezei ( Laurenţiu Ulici, Ioan Holban, Al. Husar, N.Turtureanu, V. Constantinescu ş.a.
Un exemplu : „Trei Ierarhi din dantelă de piatră/ îmi urmăresc liniştita plimbare/ şi simt cum se desenează în aer/ istoria-ncordată/ a acestui oraş de răspîntie/ Orient-Occident”. Sau :”chiar astăzi a fost zi de leafă/ am luat avansul, cîţiva firfirici,/ sînt bani munciţi cinstit, să ştii,/ nu mi-e ruşine/ că primesc doar atît/ altora trebuie/ să le fie ruşine!”.
Atacurile social-politice continuă :” în ţara asta/ dumnezeiască/ cei care ne conduc/ au o gîndire/ strategico-cizmărească/ noroc de/ gînditorul de la Hamangia,/ doar el/ se mai întreabă/ ce facem cu economia/ guvernanţii/ nu se-ntreabă nimic”…La un moment dat, pe lîngă „repor taje”, mi s-a părut chiar că descopăr „foiletoane” aşezate-n forme poetice :” P.N.A. – adică/ Parchetul Naţional Anticorupţie/ aţi observat?/ la noi, toate gogoriţele/ toate creaţiile suprarealiste/ toate ingineriile financiare/ toate adunăturile/ absolut toate/ sînt naţionale”. Alteori, contestatarul din el e ingenuizat de autoironie : „ – huooo arbitru! Huo borfaşilor!/ mama lui de guvern! // -săracu, a-nnebunit şi ăsta!/ zic vecinii venind/ de la biserică/ de la piaţă ori/ de la una mică/ la barul din colţ./ – omule, potoleşte-te,/ greva e mîine !”…
„Reporterul” Lucian Teodosiu nu-i uită , în acest volum bogat în subiecte & subspecii lirice, nici pe colecţionari, începînd cu…el însuşi („eu , de pildă/ colecţionez ceramică :/ un fel de muzeu popular/ de la daci pînă astăzi”) şi terminînd cu un prieten care adună, cu voluptate, sticle de băuturi preţioase („WINCHESTER, original/ BALLANTINES, fines scotch whisky/ KESSLER american blended whisky/ MAC WILLIAMS, special selection/ sau/ BELL’S, o adevărată obsesie”).
Fericit în cele din urmă, că ( aşa cum se confesează în penultimul poem) există, are „amintiri şi fantezii”, că e „paznic de stele”, că poate asista la „ivirea firului de iarbă”, poetul conchide :” ce privilegiu/ să ai atîtea/ şi-atîtea/ şi-atîtea/ privilegii!”…Chiar!