Cuvînt înapoi
De data aceasta, dragă spectatorule, cuvîntul meu e chiar… înapoi. Adică, privesc înapoi cu mîndrie, la premiera din 1993 a Poveştii prostiei, şi-s fericit că textul meu s-a jucat, fără întreruperi, doisprezece ani.
Privesc pe scenă, acum, în 2006, şi-s bucuros că mi s-a cerut să-l reiau, cu o nouă distribuţie.
Îmi amintesc şi de celelalte două versiuni – cea de la Chişinău (1994) şi cea de la Rîmnicu Vîlcea (2003), atît de deosebite între ele şi atît de diferite de cea treimi istă, de la Iaşi.
Spectacolele au şi ele, ca şi cărţile, destinul lor : piese mari, nu năd niciodată lu mina rampei ; şi textuleţe modeste, se joacă-n trei-patru variante scenice. Hm…
Mulţumesc conducerii Teatrului „Luceafărul” şi secretariatului literar că m-au con vins să reiau unul din marile mele succese de public ; mulţumesc trupei că m-a ur mat în această tentativă de eradicare a prostiei ; vă mulţumesc vouă, draci spec tatori, că aţi venit azi să vedeţi spectacolul . Şi, chiar să v-amuzaţi oleacă, pe sea ma celor ce nu vor veni niciodată să vadă această poveste…
Bogdan ULMU
Iaşi, martie 2006