Băi fraţilor & măi cumnaţilor, în primul rînd, îs fericit că se termină cu luatul în armată , obligatoriu. Că am doi băieţi încorporabili, şi scăpai de-o grijă…
Făcui eu tiribau şi pentru ei…
Da’ ce mi se păru, e că de cînd nu te mai ia cu arcanul la oaste, mii de mioritici începură să se gudure pe lîngă gradaţi, cum că – zicea o damă care avea chef de tîrîş pe coate, genunchi & spate – e o pîine albă şi sigură sub epoleţi.
Aşa o fi!
Numa’ că NATO s-ar putea să aibă o altă părere, din moment ce următorul răzbel mondial se va da fără militari, cu arme de ucidere în masă şi rachete dirijate prin calculator…
Se duce poezia războiului, şi farmecul interbelic al ofiţerului cu uniformă seducătoare, mustaţă răsucită şi pinteni care scot scîntei!…
Vor dispărea amintirile cu pifani care urlă, leşinaţi de foame, cu bocanci mari şi arme murdare de unsoare, „Comandantul e în frunte, un, doi, trei!”.
Dispăru din peisaj şi Vosganian, cel care părea că făcuse-n scăldătoare. Păcat! Că e un om deştept!
Dar, dincolo de greşelile lui reale & imaginare, e şi înghesuială pe post, because leafa e 18.000 euro pe lună.
Cu două trăieşti, şaisprezece le vîri în cont şi, după numai doi ani, ai 400.000 de euroi pentru zile negre, la care-ţi vin minimum 10.000 pe lună, cadou…Mda!
Aşa, să tot trăieşti!
Tot norocos la maximum rămîne şi dl. Frunzăverde care, iacătă, iar ajunse ministru al armatei. Mie mi-e simpatic, trăsei şi fo’ două beţii cu dînsul prin Caraş- Severin, dar nu mi-e clar ce-are cu armata.
În fond, nu-i treaba mea!
Excelentă emisiunea Cîrcotaşii, cu Teo în locul Găinuşii. Fomeia se descurcă bine. Bravo ei!
Mi-a plăcut şi băşcălia…gravă ( dacă-mi e permisă sintagma) a kui Huidu, intitulată Amari români – din care reieşea, vai!, că mare român nu-nseamnă să fi fost Mihai Viteazul, ci să supravieţuieşti, azi, cu demnitate şi umor.
Vestea bună e că am fi azi, în România noastră ghinionistă, fo’ cinci milioane de mari români. Ce bine!
Tot aici revăzui o secvenţă involuntar comică cu o guristă care vorbea de aderaţia la UE, nu de aderare.
Nu m-ar mira să zică şi ceva despre adenomul la UE !…La solişti de muzică populară e permis.
Îmi plăcu, tot în această excelentă emisiune, şi interviul cu hipofrenul Ion Ghiţă, senator PSD ; ce zicea ipochimenul? Că lui nu i s-a impus să-l iubească pe Adi Năstase omul politic, ci numai pe Năstase omul.
Nea Ghiţă, iubirea e un lucru foarte mare, bre, deci nu se face public ; nici nu se face impus.
Vreau să vă mai rog să urmăriţi, pe postul TELE M, care se prinde, de curînd, în toată ţara, emisiunea lui Mircea M. Ionescu. E făcută – lucru rar! – cu simţ al măsurii şi cu idei.
da’ de reclama cu pateul care se-ntinde, ce ziceţi? Joacă în ea fostul meu elev Poghirc, care e născut pentru reclame!
Mîndru, mi-s!
De Poli Iaşi nu prea-s mîndru, da’ ce să faci, nu poţi trăi din victorie, în victorie – mai vine şi-un pui, după şase cai…
Comic rămîne faptul că luară bătaie şi suporterii, la ieşirea din Bucureşti! Ăsta da, ghinion!
Începu şi Halloweenul : da’ noi nu aveam nevoie de măşti terifiante! E destul de înspăimîntător prezentul mioritic, nu ne mai trebuie spaime suplimentare, zău aşa!
Să-nchei cu ăle jalnice : Castro cel fidel apăru pe micul ecran, să ne convingem că n-a murit.
Proastă inspiraţie! Că arată a mort viu.
Oricum, n-o fi el primul comunist veşnic…
Trecînd la chestii hazoase : se fură pitici de grădină. Ptiu!
Şi un ieşean mort din 1940, fu chemat des în judecată, iar recent, fiindcă se încăpăţîna să nu se prezinte în faţa Instanţei, trimiseră jandarmii după el.
Fata defunctului indisciplinat, o zvîrlugă de fix 90 de cotolani, îi duse pe carabinierii autohtoni la cimitir, să se convingă că infractorul n-are de gînd să învie.
Încăpăţînaţi mai sunt şi unii decedaţi, bre!
Reiau strigătul de luptă din titlu : hai, liberare, măăăăă!!!!!
Că de-unde, tot tre’ să ne liberăm…Pa!