Am citit, cu imensă satisfacție, că Parlamentul nostru are în dezbatere un proiect pentru adăugarea a încă trei zile libere. Deci, pe lîngă cele fără muncă datate la Crăciun, Revelion, Paști, Rusalii, Sf. Andrei,  Adormirea Maicii Domnului, 8 Martie, Ziua Națională, Zilele de vot, este vorba să ne mai odihnim încă de trei ori.

Era și cazul: o nație atît de stresată, are nevoie de sărbători scurte, dar dese, cheia noilor succese.

Viitoarele zile libere însă au denumiri mult mai interesante, cvasi/inedite, îndelung elaborate – oricum, nu lesne ghicibile: e vorba de Ziua bunicilor (ce emoționant!), Ziua egalității salariale (ce necesară reparație financiară!) și Ziua egalității de șanse între femei și bărbați (era și cazul, nu? ca să se termine cu misoginia și misandria mioritică!).

Apoi, se va decide, spre extazul concetățenilor epuizați de travaliu, că dacă o sărbătoare pică joi, să nu se muncească nici vineri, ca omul să-nțeleagă ceva din această minunată dovadă a grijii față de salariat (sîmbăta și duminica fiind, oricum, zile de odihnă). Dacă tot au ideea asta nobilă, mă gîndesc că ăi de sunt în Parlament ar putea duce mai departe propunerea: în săptămîna respectivă să nu se mai muncească nici luni-marți-miercuri; dacă tot faci un bine, măcar fă-l pînă la capăt!

Stimulat de gîndirea deputaților și senatorilor,  aș avea de propus noi idei de Sărbători: dacă avem o Zi a bunicului, corect ar fi să adăugăm și una a unchilor , mătușilor, ori a soacrelor; plus Ziua nepotului și Ziua ginerelui. Să nu se creeze disensiuni în familie….

Apoi, dacă tot vom avea o zi a egalității salariale, normal ar fi să introducem și una a Ambiției salariale; ori a Promovării salariale.

În fine, lîngă ziua egalității de șanse între femei și bărbați, am punea găsi o Zi a egalității de șanse între copii și părinți, Între oameni și animale de companie, ori Între gospodine și roboții de bucătărie.

Idei sunt: și pînă la 365 de zile, mai avem atîtea care încă nu-s libere!

Cineva observa cîndva că există în Biblioteca Națională circa douăzeci de volume diferite cu titlul Sărbătorile la români; niciunul care să se intituleze Munca la români. Acum, în acest ceas important al dezbaterilor parlamentare, mi se pare firesc…