Primesc de la Craiova două numere din excelenta revistă de cultură teatrală SpectActor. O citesc cu bucurie, deoare este una dintre puţinele publicaţii bine făcute, din România.
Nu pot să nu-mi amintesc, cu plăcere inimaginabilă, pentru dvs., cum aşteptam, la 13-14 ani, cînd am descoperit revista Teatrul, ziua apariţiei publicaţiei (căci, avea o zi fixa, parcă 24 ale lunii). Ţin minte că primul număr care mi-a căzut în mînă era din noiembrie 1964, şi-i avea pe copertă pe Mela Ursu şi G. Mottoi, iar jos, în dreapta, într-un chenar roşu, era scris titlul anchetei numărului :”Cum stăm cu critica teatrală?”. Au trecut 44 de ani şi nu pot uita acea copertă, care a deschis, pentru mine, dorinţa de-a mă dedica teatrului…
Revin la publicaţia din Bănie : redactorii ei – Nicolae Coande şi Cornel Mihai Ungureanu – ştiu să intereseze, alegînd subiecte mereu acroşante; ca să vorbesc doar de unul dintre numere (2/2008), trebuie să spun că şochează încă de la copertă – o fotogramă din Femeia mării a lui Ibsen, în regia lui Robert Wilson.La pagina 24 găsim şi un interviu cu interpreta rolului principal, celebra Angela Molina, care declară că un tînăr artist trebuie „! Que ame,que ame,que ame!”(„să iubească!”…). Reţin din dialog două confesiuni :”…Teatrul e ca o respiraţie unică.Este o formă de artă în care suferi în direct împreună cu publicul, pe care, din păcate, ni-l fură televiziunea. Publicul de teatru este un public cunoscător şi ştie să se dăruiască”…Just!
Apoi, intră-n anecdotică deja, fixaţia pentru artă a familiei artistei :”Fiica mea este actriţă.Am o soră cîntăreaţă, un frate actor, alt frate-compozitor, unul,producător, încă un frate cameraman…” . Asta da, familie unită!
Acelaşi număr al revistei conţine şi un consistent capitol Shakespeare ( aferent festivalului cunoscut al craiovenilor). Nicolae Coande descrie, într-o pagină de revistă, cu inteligenţă şi sarcasm discret, întreg festivalul, cu prezenţe remarcabile, dar şi absenţe dezamăgitoare. Trimestrialul ne mai propune un portret Declan Donnellan (creionat de Al. Boureanu – unul dintre puţinii actori şi regizori tineri dedicaţi şi muncii de secretariat literar), cronici la cîteva importante montări cu textele lui Will, alt interviu cu Michael Pennington, alt grupaj interesant – R.Wilson şi Femeia mării, recenzii la cărţi de specialitate, un eseu incitant despre cuvînt-în-teatru(autor – Horia Dulvac) şi, în fine, două pagini pe care-mi place mereu să le privesc, cu portretele membrilor colectivului artistic al Teatrului Naţional : unele îmi evocă repetiţii, amiciţii, cursuri de pregătire, întîlniri agreabile…
Sper că voi primi, în continuare, preţioasa publicaţie din Bănie. Deja am devenit dependent de existenţa ei…
Bogdan ULMU
P.S. În celălalt număr de revistă primit, am avut bucuria să descopăr un portret afectiv, făcut mie de distinsul universitar craiovean, Ioan Lascu. Amintirea scriitorului şi iubitorului de teatru, transcrisă abia acum, este din anul 1981/1982, cînd am avut plăcerea să locuim în acelaşi apartament din Petroşani, repartizat prin teatru, soţiei de-atunci a cărturarului. Îi mulţumesc lui Ioan Lascu pentru căldura cu care a evocat serile noastre frumoase din acea perioadă scurtă. Cu Mirela Cioabă, formam un trio redutabil şi îmbinam discuţiile despre teatru, cu gătitul, glumele despre viaţă, cu proiectele profesionale. Sunt flatat! Cu-atît mai mult cu cît tableta apare în prestigiosul trimestrial SpectActor…
Chapeau!