Din cartea minunată a Elisabetei (Vetuţa) Pop – ISTORII & ISTERII TEATRALE – mă uimeşte, printre altele, sinceritatea şi modestia (atipice breslei!) Soranei Ţopa ( fostă importantă actriţă şi scriitoare de teatru a perioadei interbelice).
Ce spune ea, despre rolul pe care l-a jucat cîndva, cu mare succes de public & critică? „…În ce priveşte legenda ce s-a creat în jurul interpretării de către mine a Domnişoarei Nastasia, îţi pot afirma doar atît : nici pe departe n-a fost o interpretare justă şi cea ideală rămîne să fie rezolvată azi, mîine sau cîndva, de un spirit pe deplin maturizat, de o cunoaştere a sufletului omenesc, pînă la cele mai profunde văgăuni….”
Cine ar mai îndrăzni, azi, să afirme aşa ceva despre vreun rol interpretat pe scena treimiistă?! Vedetele noastre nici nu au terminat lucrul cu rolul, cu regizorul, cu partenerii, şi-s impecabile!…Hm…
¤
În acelaşi volum, printre multele scrisori pe care autoarea le-a primit şi păstrat cu sfinţenie, publicîndu-le acum, cu folos, este şi una a marelui dramaturg, prozator & filosof, persecutatul politic Gary Sârbu. Vorbind despre o nouă piesă a sa, scriitorul clamează înduioşător : „…Nu am timp, îmi lipsesc din inventar exact 20 de ani, ce bine ar fi să pot scoate acum , de la un CEC al Timpului, două decenii de tinereţe!”. Chiar!
Şi fiindcă tot am pomenit aici de cartea ex – secretarei literare de la teatrul orădean, o să-mi permit să amintesc în continuare, ce crede cunoscuta meseriaşă a repertoriului, afişelor & programelor că ar mai trebui să respecte colegul ei de birou… din alte oraşe :
• să nu se împrietenească cu nici un actor ;
• să nu fie supărăcios şi nici ranchiunos ;
• să facă cum poate pentru ca actorul să nu intre nervos în scenă ;
• să nu se amestece în interminabilele bîrfe teatrale ;
• să vorbească despre teatrul lui cu dragoste şi înţelegere, cu sensibilitate, cu inteligenţă ;
• să fie modest şi simpatic, vesel, spiritual, să n-aibă probleme personale ; să rămînă tînăr, să nu-şi piardă entuziasmul & curiozitatea ;
• să nu aştepte laude , bani, diplome sau măriri ;
• să tacă, să plece şi să moară la timp : fără foc bengal şi tremolo la orchestră…
Minunată concizie! Onestitate! Bine găsită exprimare!
¤
Într-un mai vechi articol al lui F.Gémier, găsesc o idee care mă umple de… frumuseţe (nu ştiu să zic altfel) : „Teatrul de mîine va fi, poate, aidoma cu cel de azi. ŞI VOR VENI ALŢII, SĂ-MI VISEZE MAI DEPARTE VISELE!”…
Întotdeauna – în viaţă, ori în artă, vin după noi unii care ne continuă activitatea onirică! De-aia teatrul nu îmbătrîneşte, nu stagnează şi nu e previzibil : visele noastre sunt visate de urmaşi, cu asupra de măsură, cu îmbogăţiri de sensuri şi idei; iar arta scenică atît aşteaptă : să vadă continuitate!…Să conteste, preluînd . Să nege, desăvîrşind…
¤
Un student al nostru din an terminal, comite o faptă oribilă : se răzbună pe colega lui de clasă prin…indicaţii de regie! Dacă i-am spus că Ipingescu îi trage un şut în fund lui Spiridon, el abia aşteaptă momentul, să o pedepsească pe biata interpretă (în travesti) a băiatului de procop seală!…Abominabilă concepţie, zău !
Cîteodată, începe să-mi fie frică să mai dau indicaţii…