…Da cînd fu pace, în lume?!
Războaie nedeclarate avutără loc lunar, țațo, din 1945, pînă azi: și-atunci, de ce să zicem că-ncepe răsbelul? Păi nu s-a terminat niciodată!
Domne, mie-mi place că ne plîngem că e rău; sigur că nu-i ideal, dar japonezii, libienii și, nu de mult, egiptenii, ce să mai zică? RĂUL – în fine, o consolare! – se generalizează, copilași de nevoiași…
Păi un popor educat și muncitor, precum niponii, se bat acu pe iod, cum se băteau recent vasluienii, pe zahăr!
Și nici iodul nu dă garanții, cînd nivelul radiațiilor îi mîșcat – cum zic basarabenii.
Iar Libia…nu mi-e milă de odiosul Gaddafi, ci de victimele colaterale, care apar întotdeauna, cînd vrei să distrugi un tiran.
Norocul nostru că și Japonia și Libia nu-s în coasta noastră; pe drum, se pierd din iradiații & fum toxic…Rămînem cu noxele noastre, autohtone.
Jenant e că isteria iodului cuprinde și România: ca de obicei, ăi fără ocupații și glagorie, caută pretexte de stat la cozi și mimat preocupări; prețioasa lor existență e amenințată de reactorul ăla cu nume greu de reținut.
Tot așa cum mi-a fost rușine să văd secvențele cu zahărul gratuit: să se omoare, nu alta, pentru un kil de zahăr! Și pun pariu că o treime erau…diabetici!
Altă veste ciudată: noul Mitropolital Clujului făcea parte din ăi 50% care colaborau cu mînăstirea Secu. Ei și?
Memoria/informația incomodează, în anumite momente. Vezi și cazul senatorului Voiculescu.
Că tot suntem la subiecte care fac silă: pe ăla care a spînzurat o păpușă cu poza lui Avram Iancu l-au mutat disciplinar…printre urmașii lui Iancu. Scîrț! Ce poate ieși, de-aici? Noi conflicte și ascuțirea șovinismului.
Damblagiul românofob a declarat, cu o sinceritate apreciabilă (în alt context):„Nu-s politician, ci golan!”.
În primul rînd, se vedea asta din avion; apoi, norocul golanilor că scapă Codului Penal; în fine, conflictele interetnice nu se vor stinge veci-pururea, așa că ne-am răci gura de pomană, încercînd să le comentăm.
Ceva ciudat se-ntîmplă și-n Iași, cu etnobotanicele: deși prefectul afirmă că au fost închise toate magazinele, un reporter filma cu camera ascunsă un tînăr cumpărînd pliculețe, de la fereastra unei gherete.
Mă rog…
Să trecem la subiecte mai plăcute: chiar dacă au debutat cu un incident – Românii au talent.Incidentul fu că un prost s-a apropiat de Mihai Petre și a zis că-l pocnește. Și cum nu l-a pleznit, deduc că juriul concursului care face o certă audiență e păzit de bodyguarzi…
E trist că unii, deși nu știu să piardă, se-nscriu în competiții. Dar și-n ultima emisiune au fost destui români… cu talent.
Despre Bartoș…ce să zic?! Ba și-a scrîntit un picior, ba un braț, iar în emisiune a apărut și cu nasul julit…
Mai grav e că, împreună cu Smiley, nu au nici un haz!
Să-ncheiem cu vești bune: leul a crescut, vizibil! Ca pîinea! – cum zic cei care nu știu cum se face o pîine.
Și vestea cea mare: Bute a învins! Cinste lui!
Să vedem ce-o mai urma, că vremurile-s rele, bre!…