Îl citesc cu plăcere pe Alex Ștefănescu. Dintotdeauna. E spiritual, are instinct critic, are consecvență-n politică și mai are, în fine, spirit ludic.
Cu mai multe luni în urmă a publicat în România literară un mic dicționar de definiții umoristice. E drept, cîteva erau cam forțate. Majoritatea însă, m-au amuzat. Selectez cîteva, pentru iubitorii jocurilor de cuvinte, bănuind că accesul la gazeta bucureșteană este, din ce, în ce, mai anevoios:
a bănui – a stoarce de bani; carte – du-te de aici; colet – scriitoare franceză; colivie – de culoarea colivei; conservator – dulap pentru conserve; export – care-a fost cîndva, port; gazetari – substanțe folosite pentru fabricarea spray-urilor lacrimogene; jaluzele – gelozii mici și numeroase; om de zăpadă – persoană însărcinată cu curățatul zăpezii; rachiu – de culoarea racului; ursită – boală specifică ursului; vizitiu – căruia îi cam place să facă vizite…
Mai am un prieten care se ocupă cu genul acesta de definiții: Mihai Frunză. El scoate revista Integrame cu umor. Citiți-le!
*
„Trebuie să-ți alegi locul unde vrei să-ți ratezi viața” – credea Cioran.
Sunt în culpă, draci lectori: mi-am ratat viața …în mai multe locuri! Pot fi iertat?…
*
Alt calamburgiu (sau calamburghez, cum zice Radu Cosașu), timișoreanul Șerban Foarță remarca: „romîn = paronimul de la rămîn. Și România = Rămânia. Ori, într-o rămânie, nu se poate decît rămîne!”…
Bine-ar fi!…
*
Una (ne)bună: Uniunea Compozitorilor nu știe cum să mai jecmănească oamenii. Ia bani de la localuri, de la taxi, de la nunți (numai 300 lei/noapte), iar de la teatre…să fie primit! Două instituții de spectacol nu-mi mai joacă montări de mare succes, pe motiv că încasează 1.000 de lei și tre să verse la Uniune…cam două treimi! Huo!
Și cvasi/amuzant e faptul că dacă folosești Mozart, Enescu, ori Bach, ca ilustrație muzicală, TOT plătești, de parcă ar fi compus special Marius Țeicu, ori Marius Moga!
Un an, propun ca oamenii de teatru să facă spectacole fără muzică; ori să aducă doi-trei instrumentiști, live. Poate pun pe gînduri arghirofila instituție…
3 responses to “Din jurnalul unui ludic”
fără speranţă? nu se poate pleca?
Felicitări ptr. noua ta faţă de FB! fain articolul, precum şi cel cu Eba. la mai multe, dragă Bogdan!
Multumesc !