Haz de necaz
Cherelele sterile
Cum am trăit,zic cu ruşine,peste trei decenii în lumea literară(cam cu doi ani mai mult decît am consumat oxigenul prin lumea teatrului)vreau să profit de recentele dispute literare bahluiene,şi să-mi exprim punctul de vedere.Chiar dacă am serviciul în Bucureşti.
Am mai văzut, în ultimii ani, polemici(uneori, ţăţisme)în ziarele ieşene.De două ori, m-am trezit şi eu luat la refec(o dată, că-s component al…capetelor rase ; a doua oară, că nu-l pricep pe Caragiale – în care mi-am dat doctoratul).Nu-i nimic: e firesc sa intri-n gura cîrcotaşilor, cînd nu stai în planul doi al vieţii literar-artistice.
Problema e : cine crede că ar putea face mai bine revista Convorbiri literare, decît Cassian Maria Spiridon?Sau cine ar putea realiza Cronica peste ceea ce reuşeşte Valeriu Stancu?Asta ca să nu mai vorbesc de Monitorul – care este unul dintre cele mai bune ziare ale României!Cum colaborez la toate trei,de atîta vreme, vreau să spun că: pe de-o parte,oamenii serioşi nu se ţin de prostii(să-l dăm jos pe acela,să ne punem pe noi);pe de alta,cei ce au ceva de spus o fac DINCOLO de funcţii de conducere.Direcţia unei publicaţii – o ştiu de pe vremea cînd trebăluiam la România literară,zi de zi – înseamnă nervi, chin,cronofagie.Or fi şi satisfacţii, pesemne.O fi şi vanitate.Sau relaţii.Dar nu înţeleg de ce
două dintre publicaţiile importante ale vieţii literare să fie puse la zid,cu tenacitate,şi unde?Tocmai în oraşul în care apar!
Pe de altă parte,iar nu pricep cum se fac şi desfac amiciţiile literare în oraşul celor şapte coline: eu am fost şi vreau să fiu în relaţii amiabile cu toţi cei ce nu m-au stresat, ori cu cei cu care am găsit un culoar de comunicare.Am fost amic şi cu Antonesei(cu care-am colaborat excelent,la Timpul,şi cu care am fost coleg de partid) şi cu Danilov(care m-a angajat în Iaşi,împotriva voinţei colectivului!),şi cu Spiridon(care mi-a oferit spaţiul tipografic necesar pentru Dicţionarul Caragiale),şi cu Stancu(unde fac, de cîţiva ani, pagina de film)şi cu Lucian Vasiliu(chiar dacă, de peste un an, nu am mai fost solicitat să public în Dacia literară).Am amintiri plăcute legate de fiecare din ei.Nu pot să mă desolidarizez de unii, ori de alţii(chiar dacă,uneori, aş avea motive).
Discuţia legată de Asociaţia Scriitorilor din Iaşi(din care încă fac parte), ori de revistele de cultură ale Capitalei Moldovei(la care încă public) ,mă lasă cu un gust amar şi cu un sentiment de disconfort.Nimic nu e perfect.Totul poate fi mai bun decît e.Dar, dacă îmi amintesc doar recentele zile ale revistei Convorbiri literare(festivitate la care au participat scriitori veniţi din America,Franţa,Germania,Ucraina,Republica Moldova),manifestare serioasă, cu Nicolae Manolescu pe post de conferenţiar,în care şi eu am acordat ghiduşele premii ale Academiei libere,dacă mă gîndesc că au fost de faţă, atunci, reprezentanţi ai TUTUROR revistelor literare importante din ţară, zău că nu pricep de unde înverşunarea aceasta- demnă de o cauză mai bună…
Viaţa e destul de scurtă ca s-o pierzi cu fleacuri.Gîlcevile de doi bani şi atacurile furibunde la adresa unor oameni care fac CULTURĂ,cu orice risc,mi se par degradante.
Cred că încă mai avem nevoie de energie pentru OPERA pe care ne căznim s-o îmbunătăţim,nu?La bună vedere, fraţi căuzaşi!Concordie plăcută…