Titularul fișei de azi nu are un nume sonor. Nu-i vedetă, recte actor de telenovele, cîntăreț de reclame, impresar de mingicari, divorțat de serviciu. Deci, nu-i celebru precum Zăvoranca, Mitoșeru, Ana Maria Prodan, Bahmuțeanca, Serghei Mizil, Costin Mărculescu, Cruduța și alți nerealizați.

Fiindcă Sorin Crișan e un om învățat. Unii susțin că nici prea învățat, nu-i bine. Viitorul va elucida dilema veche.

Scrie cărți dificile, despre arta teatrului. E, deci, un om destul de șters, la prima vedere; indivizii care au cultură, nu interesează marele public. Și pe mitocani în doare-n pix  că zac comori nebănuite în creieru lor erudit! Are Merțan? Aruncă cu euroi în miri, la nunți? E intim cu Țînțăreanu? Ia cina la Taverna sîrbului? Nu. Atunci, va muri un anonim – ce-i drept, unul cu multe și inutile acte de studii…

Mă mîndresc cu prietenia lui, și fiindcă-i Rector. E primul Rector cu care mă tutuiesc! Și-i mulțumesc că-mi permite asta chiar și-n public.. Poate că nu ține cont de etichete deoarece în Tîrgu Mureș limba română nu-i înțeleasă de toți angajații Universității de Arte, deci prestigiul lui e greu demontabil…

De altfel, de la 22 de ani a avut numai funcții de conducere; în liceu, în armată, în facultate, în diverse instituții pe care le-a înnobilat ca angajat.

Cînd e obosit, ori supărat, se refugiază în casa-i de la țară și crește albine. Culege miere. Adună păstură. Sortează polen. Gustă, plescăind voluptuos, din faguri. Afumă bondari. Schimbă amabilități cu matca. Și seara citește. Deși a ajuns Rector, citește în continuare. Bag samă că vrea să devină academician. Ori cancelarul Bibliotecii Vaticanului. Îi țin pumnii.

Ca orice savant, Sorin e adorabil de distrat. Într-o zi, a venit în control la o Universitate din Moldova. A terminat treaba repede – e și expeditiv, am uitat să precizez – a mers la masă și apoi la aeroport, să se-ntoarcă acasă. Numai că la îmbarcare nu și-a găsit cartea de identitate. Gazdele au căutat-o prin birouri, prin toaletele cîrciumilor, prin sediul asociației Apicola…geaba!

Cerberii Taromului au sunat în toată țara, să ceară referințe. Am dat și eu, garantînd că nu-i terorist, deși mi se răspundea că are o figură dubioasă. I-am convins pe vameși că numai oamenii cinstiți au figuri dubioase. S-a dat un telefon undeva, sus (pesemne, la Doamne-Doamne) și datorită unor alte doamne influente, soprane și altiste la Scala din Milano, într-un tîrziu, a urcat la bord, parkinsonînd lejer. Ajuns acasă și-a găsit buletinul în valiză, pe post de semn de carte la Manualul apicultorului fără speranță, capitolul Albinuța n-are dinți.

Fiindcă am vorbit de femei: e cel mai discret bărbat pe care l-am cunoscut. Cred că iubește în taină. De două ori l-am auzit recitînd „De ce nu-mi vii?!”

Fiindcă-i un filosof al culturii, închei adecvat: Sorin, cu iubirea lui, sporește-a lumii taină…Sau: cîtă delicatețe, atîta dramă.

Alegeți voi finalul. Și citiți-i cărțile, bre!