Draci supraviaţuitori, iată că trecurăm şi peste acest ticălos de ianuarie ! Ce folos că fură , în prima lună a anului, Revelion, Sfinţi, Unire, zăpada pufoasă…gerul uscă tot în jur, punînd la probă severă rezistenţa organismului uman made in Romania & norocul cardiacilor, al bos chetarilor şi-al celor care se-ncălzesc cu instalaţii diletant improvizate, la o sticlă de vitaminos rachiu de sfeclă.
Dădură cotu’ circa o sută de nefericiţi, din cauza gerului : ei şi? Ce, vara nu mor tot atîţia?!
Fură incendii ; da’ ce, în iulie nu iau foc lanurile de grîu?!
Îngheţară ro binetele : ce dacă? Vara nu-i apă din cauza secetei!
Degerară unii ghinionişti; da-n august nu mor de căldură alţii ?! etc.
Românul nostru, mereu nemulţumit, bre!
Da’ apropos de rachiu : îl văzui pe scpurcatu’ de ministru Nicolăescu, vorovind iar de taxa de viciu şi de reapariţia im pozitului la profesiunile liberale. Să le luăm pe rînd, mahorca mamii lui de nevicios!
În primul rînd, românul, avea şi el o patimă : după servici, ori în zilele grele, traversa la bodegă, cumpăra 5 ţigări naţionale, rădea 200 de ml. de tescovină şi pleca mulţumit acasă.
Acu’, din cauza Ni colăescului mamii lui de bestie, ce va face : va traversa la bodegă, va fuma o ţigară şi va bea 50 ml. de trăscău, înjurînd viaţa, Guvernul şi barmanul, într-o ordine ad libitum.
Taxa pe viciu? De acord. Da’ hai s-o-mpărţim , bre, şi pe la filatelişti, zoofili, numismaţi, necrofili, colecţionari de artă, gourmets, critici literari (ce, cititu’ nu-i şi el viciu? ce-a zis Larbaud?), pedofili, me lomani, homosexuali, politicieni (ce, politica nu-i viciu?!), nimfomane, anticari, tablagii, car tofili, lutieri, egofili, ebenişti, entomologi ş.a.m.d.
Astfel, contribuind toţi vicioşii, fumătorii & machitorii vor plăti un preţ simbolic/majorat, şi Guvernul o va duce bine. Că să nu mă pun io să organizez o grevă a băutorilor & duhnitorilor din România, că intră ţara-n faliment!
Iar pe Ni colaescu să-l schimbăm, că prea face pe reformatorul. Reformator pe banii şi plăcerile mele, bă, urîtule?! Şi io plătesc CAS de cînd mă ştiu (aproape 30 de ani), dar în spital n-am stat niciodată, măcar o zi. Care-i sfîrîiala?
Ptiu! (şi doar i-am promis lui Faifer că nu mai stuchesc prin ziare, da’ nu mă pot abţine!).
A doua chestie, aia cu impozitul suplimentar pe onorarii : deci, dau o dată ăia 6% la salariu ; dacă, Doamne fereşte, mai iau un pitac în plus de la un ziar, de la o facultate, ori de la un teatru, mai dau şi a doua oară şi a treia oară , şi a patra oară , încă alţi 6% ! De ce?
Ţaţa Floarea, pensionară CAP , care nu-i dă deloc ( că n-are de unde!), va fi tratată mai prost? Eu voi avea, în spital, caviar şi camembert, iar ea fasole ţucără cu multă zeamă? Pe mine mă va trata o somitate şi pe ea doar un stagiar? Sora de la patul meu va fi una cu aspect de An gelina Jolie, iar la ea va veni o babă doftoroaie cu mulţi negi şi o colecţie de riduri?
Ceva nu e cuşer, aici.
Dar, să nu ne-ntristăm, mai ales că nu se prea cîştigă de pe la gazete (excepţie fă cînd Ziarul de Iaşi, care e, pentru mine, singurul din Capitala Moldovei care are bunul simţ să şi plătească ce va). Să ne bucurăm că românii pot sta, de-acum încolo, peste 90 de zile în stră inătate – cum zice un comunicat. Mi se pare normal. Mai ales că există pe lume români care stau de 60 de ani în străinătate!…
Să ne gîndim , de asemenea, la longevivul Florin Piersic, care a primit, cu ocazia aniversării, de la premarele Clujului, cheia oraşului şi o sticlă de vin din 1936.
Se spune că palavragiul iar a făcut 70 de ani. I-am zice şi noi La mulţi ani!, dacă nu am fi con vinşi că Florinel îşi aniversează lunar, de fo’ trei ani încoace, frumoasa vîrstă de 70 de ghiocei, prinşi cu forţa în bucheţelul vieţii.
Şi-apoi, Florinache, hai să zic, cheia mai merge, că vii o dată noaptea-n Cluj şi n-ai cu ce descuia oraşul ; da’ stecla de vin din ’ 36, la ce-ţi trebe? Că vi nul, nu e mai bun, chiar cu orice deceniu în plus e mai vechi : un vin din ’36 poate fi oribil! Iar u nul din 2000, dumnezeiesc!
Da’ la cît bea el…
Cît priveşte aşteptata tragere la sorţi din grupă, io zic : putea fi mai bine, dar putea fi şi mai rău.
Amuzant rămîne faptul că toţi cei patru an trenori ai echipelor cu şanse reale, au declarat că-s fericiţi, fiindcă echipele lor se califică. Măcar a noastră parc-ar merita…
Victorii spectaculoase şi vouă, boieri & jupînese!