Avarii care nu l-au jucat pe Harpagon…

Ilustrație pentru „Avarii care nu l-au jucat pe Harpagon…”, text de Bogdan Ulmu: costume de teatru într-un atelier de croitorie

Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc

Avarii care nu l-au jucat pe Harpagon…

Motto: Si non e vero…

Lumea teatrului e plină de histrioni care-au visat roluri celebre: toți vor să joace Hamlet – vorba poetului; dar și Oedip, Othello, Solness, Voinițki, Verșinin, Cațavencu, Miroiu, Gelu Ruscanu, Ianke, Aneta Duduleanu ș.a.m.d.

Ei bine, azi vom vorbi despre cei care n-au apucat Harpagon pe scenă și au compensat, trăindu-l în viață. Scîrțarii teatrului românesc.

O să-ncep cu cel mai absurd/incredibil dintre ei, G. Lungoci, de la Timișoara. Stăruia într-una, la Primărie, să i se dea un apartament în centru. Dar nu oricare, unul anume. Azi așa, mîine așa, ca să scape de asalturile lui, cînd s-a eliberat, i s-a repartizat.

Secretul? Acel apartament avea geamul cel mare spre un felinar care se aprindea, cum dădea întunericul. Deci, omul nostru, s-a debranșat de la energie electrică și citea sau naiba știe ce făcea, la lumina generoasă a felinarului…

V-ar ține brăcinarii să faceți așa ceva? Pe mine, nu!

Alt caz care este singular, credeți-mă: cei care vor în turneu. De ce? Oamenii normali preferă deplasările de-o zi, turneelor de-o lună, pentru a cheltui mai puțin și-a sta cu familia. Nu și actorii noștri…

Am cunoscut trei-patru care jubilau, la gîndul că pleacă-n turneu lung, prin țară. De ce? PRIMEAU DIURNĂ! Diurna nu era grozavă, dar pentru arghirofili era mană cerească!

Să vă explic: diurna era doar 18 lei. În mod normal, o zi de turneu te costa minimum 40 de lei. Ei se descurcau…cu 12; 6 lei îi puneau la CEC, zilnic! Deci, o lună de turneu însemna leafa întreagă, plus 180 de lei bonus.

Cum se putea trăi cu 12 lei/zi, în deceniul șapte? EI puteau!

Dimineața: o porție de ochiuri –1,75 lei; un iaurt – 50 bani; o chiflă -25 bani; un ceai – 35 bani. Micul dejun – 2,85 lei. Prînzul: o ciorbă la autoservire era 1,80; o chiflă, 25 de bani; sare-gratis; apă din cană – gratis; o prăjitură ieftină (Corăbioară) – 85 de bani. Prînzul – 2,90 lei. Seara…dezmăț! Se bea un turț – 1,50; o fasole bătută – 1,75; o chiflă -25; 100 telemea – 1 leu; o savarină- 1,25; în total, ieșea masa pe-o zi sub 12 lei! Economie de la diurnă – 6 lei, zilnic! Plus leafa intactă! Norocoși ipochimeni!

Să nu mai vorbim de cei care plecau în turneu pe litoral, cu spectacole: noroc porcesc! Stăteau moca, își luau și familia, uneori, veneau încărcați cu mîncare și băutură…ce mai, life tată!

Azi e puțin mai greu: turneele – au dispărut, mesele ieftine – la fel…puținii harpagoni care mai sunt mor repede, de inimă rea…

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).