Ce-am mai văzut/înghițit în sec/mîncat, prin Paris…

Ilustrație pentru „Ce-am mai văzut/înghițit în sec/mîncat, prin Paris…”, text de Bogdan Ulmu: masă românească cu ciorbă, pâine și vin

 …Cum știți, o masă-n Orașul-Lumină costă între …3 și 300 de euro. Eu m-am plasat, lucid, suferind, dar realist, înspre limita inferioară.

Mare caznă pentru un gourmet să nu-și poată satisface toate poftele, într-o capitală a rafinețurilor ! (inclusiv, gastronomice). Țin minte că Horia Lovinescu, mare dramaturg și director de teatru, a refuzat de mai multe ori, pe vremea comunismului, să plece la Paris: diurna era prea mică, în raport cu voluptățile lui virtuale…Iar Eugen Schileru, am mai povestit asta, cînd, în fine, i s-a dat aprobarea să vadă Louvre-ul, a refuzat să plece, spunînd „e prea tîrziu ca să mai văd Parisul!”…

M-am plimbat, în schimb, și prin marketuri, fromagerii, boulangerii, patisserii, făcîndu-mi, în minte, meniuri ideale. E drept, mai și cumpăram, de ici, de colo, cîte ceva, că nu mă puteam abține. Cea mai bună masă am savurat-o…în cameră. Undeva, pe Boulevard Diderot, aproape de Gare de Lyon. Am cumpărat niște specialități de pește de la un magazin rusesc (nu ieftine!), niște creme de sparanghel, un brînzet minunat, o cutie de Quiche Lorraine, whisky și vin bun (ăsta era chiar ieftin!), apă minerală – cea gazoasă se găsește mai greu – și am încins un dejun delectabil.

Multe plăcintării. Și creperii. Irezistibile! Magazine de dulciuri dichisite, cu specialități apetisante. Prăjitura lor specifică – macaron –mediocră.

În altă zi, după ce m-am plimbat pe strada cu multe restaurante exotice – lîngă Panteon, m-am oprit la un restaurant micuț, cu mese pe trotuar, La vieille Tour. Susținea că are specific franțuzesc. Nu era rău. Porțiile mici, ca-n Franța. Vin excelent, dar scump, supă de ceapă acceptabilă și vită cu ciuperci, bună. Apa minerală te seacă – 7 euro sticla de un litru! De-aia nici nu beau șpriț, frîncii!

Dimineața mergeam prin cafenele: acceptabile, ca preț. Seara, prin baruri & puburi. Am fost chiar în cîteva de lux: Le Coq sau Hard rock cafe. Nu puteai sta mai mult de-o oră, căci o bere la 330ml. era 7-8 euro!

Am studiat oamenii, peste tot pe unde m-am plimbat, nu prima oară. Cumplit de diferiți! De la boschetari, excentrici și exhibiționiști, pîn la diplomați. Mulți negri și asiatici. Cîțiva români. Și, firește, rromi.

De revenit. Neapărat!…

Text din arhiva Bogdan Ulmu (1951–2016), reprodus fără intervenții editoriale, cu ortografia și punctuația autorului.

Trimite textul mai departe
Cum citez acest text

ULMU, Bogdan. „Ce-am mai văzut/înghițit în sec/mîncat, prin Paris…”. În: Arhiva Bogdan Ulmu [online]. Septembrie 2012. Disponibil la: https://bogdanulmu.eu/ce-am-mai-vazutinghitit-in-secmincat-prin-paris/ [accesat 15.11.2026].

Data publicării este cea din arhiva autorului. Data accesării se completează automat.