Nina Zarecinaia –personaj din PESCĂRUȘUL(19 )lui A.P.Cehov.Tînără care vrea să devină actriță și chiar reușește, jertfind pe altarul artei iubirea ei față de alt aspirant la glorie,Treplev,complicîndu-se într- o urîtă aventură cu „consacratul”Trigorin(cu care a avut,se spune,și un copil!).Numai că viața de actor de provincie, nu foarte talentat(sau doar ghinionist!) și nu prea respectat, nu se potrivește cu idealul ei de la începutul piesei.Energia,puritatea,feminitatea,pasiunea pentru artă( din actul întîi),dăruirea cu care joacă,pe scena improvizată de Kostea,fragmentul din piesa lui de debut,nu mai coincid cu imaginea N. din final.
„Eu sunt un pescăruș!” – este replica emblematică a eroinei.Dar e? Pasărea cu pricina ,privită de la distanță,pare frumoasă , grațioasă,un transparent simbol simbol al zborului și,vai!, nu coincide cu imaginea „realizatei” comediene.Ca și profesorul Serebreakov din UNCHIUL VANEA,ca și Arkadina(mama lui Treplev),N.intră-n eșantionul meseriașilor,nu al Artiștilor.Numai că primii doi măcar se bucură de confortul respectabilității.
Glose: schimbă ceva sinuciderea lui Treplev?Din păcate,nu :N. va pleca să joace melodrame pe scenuțe frecventate de public puțin și prost,iar Arkadina și Trigorin vor continua să se prefacă ,ca și pînă acum, că au succes, că se simt bine împreună.N.Z. e o torță care se stinge,încet,în fața noastră.E ,pînă la urmă,pescărușul ucis(care apare în piesă,și la propriu).Interesant e faptul că un tînăr actor(Vitalie Bichir),cu preocupări regizorale, a realizat,cu studenții ieșeni,nu de mult,un spectacol în care pescărușul nu mai era o pasăre de recuzită(ca-n 95% din montări),ci un personaj real!Apărea pe scenă,ca un umbră,în toate acțiunile în care erau implicați tinerii creatori(Treplev și N.).Îi veghea,îi ocrotea,se contopea chiar cu ei!Curajoasă idee!Iar într-alt spectacol, de numai o oră și zece minute,Igor Larin a prezentat o variantă redusă a capodoperei,cu doar patru personaje(cele două generații de artiști),în care Kostea mînuiește cu dexteritate și cu efect artistic,două mari aripi de pescăruș, devenind,deci,chiar el pasărea din titlu.
Ar mai trebui amintite măcar două dintre excelentele spectacole românești din ultimul sfert de veac(al lui Ciulei-1977 și al Cătălinei Buzoianu-1994);din păcate, în ambele,interpreta rolului nu strălucea…
Anecdotică: În seria veche a revistei TEATRUL,chiar pe la începuturile apariției ei,în 1957,am găsit o notă interesantă : „O actriță talentată și minunat de frumoasă,Vera Komisarjevskaia,înscrie un mare eșec, în scurta ei carieră artistică,interpretînd-o pe N.Z. Nici Davidov,actor de ecunoscută personalitate,nu repurtează o victorie în Ivanov.Nici Leonidov în Treplev.Se pare că dramaturgia lui Cehov…încă se mai apără!”(s.n.).
Sperietură , amatorilor!
Fragment din volumul „Mic dicționar de personaje din teatrul românesc & universal” de Bogdan Ulmu (Editura Timpul, Iași, 2002).
