Iată ce vă recomandă Moş Revelion: să începeţi masa cu 50 ml de whisky bun & ieftin, la care asezonaţi un sandvici cu icre negre (se găsesc la cutiuţe la preţuri rezonabile, deci o tartină nu vă goleşte de tot buzunarele!). Apoi, o micuţă gustărică cu salam de Sibiu, fromage bleu, salată de ţelină cu maioneză, ou umplut cu pate de ficat, cârnaţi de Cluj traşi la tigaie (sau pastramă de oaie caldă). Un caşcaval parizian, fierbinte şi un gogoşar murat, roşu, lucios. Dacă ţineţi neapărat, completaţi antreul cu nişte lapţi de peşte în ulei picant, care se găsesc la alimentare. Spre finele gustării, clătiţi-vă cu un şpriţ de Șarbă, ori cu o bere de cireşe, excelentă.
Să trecem la felul întâi: vă propun ceva minunat, rapid, rafinat. Un consommé (cremă) făcută din plic; există, Slavă Domnului, o groază de creme la pachet. Alegeţi-vă una dintre ele – dar nu turceşti, ci firme mai serioase. Eu personal aş opta pentru cremă de sparanghel sau ciuperci, produsă la Barcelona. Nişte crutoane şi un pătrunjel verde ar completa crema în mod benefic. Cine e pofticios, n-are decât să bea câte-o ceşcuţă din amândouă, că doar nu vă cântăriţi taman în noaptea cu pricina!…
Pentru felul doi, ceva simpatic: vânat din pădurile, ori din apele noastre. Ori intraţi pe ceva fazan sau prepeliţă, ori mistreţ sau căprioară, ori măcar iepure; sau, amatorilor de peşte, le recomand pană de somn, cu capere şi un hârzob afumat de păstrăv. Desigur, intră-n scenă tradiţionala şampanie bine frapată şi vinurile: albe pentru peşte, negre la vânat. Nişte alune calde la final, cu cafea tare; apoi, coniac bun şi tortă (nu vă pierdeţi timpul s-o preparaţi: există, gata făcută – rămâne doar s-o mai însiropaţi şi să-i puneţi frişca, plus sosul de ciocolată).
Băi, fraţilor, da’ noaptea-i lungă şi voi sunteţi puşi pe beutură, bag samă; aşadar, spre dimineaţă de tot, musai să vă dregeţi cu o ciorbă de burtă fierbinte şi usturoiată (& oţetită) sau cu o bere rece. Măcar cu o cană de moare, ori un suc de roşii! Dacă un tacâm, la orice restaurant, e câteva sute bune de lei, meniul meu vă ajunge la mai puţin de o treime; şi-n plus, dacă n-apucaţi să-l gătaţi, îl mai aveţi şi-a doua zi. Plus că, stând acasă, scutiţi taxiul! Şi nici nu vă pierdeţi căciula, fularul soacra & mănuşile, prin crâşme…
Alt meniu de sărbători…
…Propus de Vasile Voiculescu. Nu-i de ajuns că acest minunat V.V. ne-a dat poezii, proză fantastică, sonete (à la Shakespeare!), piese de teatru, memorii (arestate)… Ne mai dă şi jaloane culinare! Bravo, renascentistului!
Deci, începem cum se-ncepe în Vasile V: cu GUSTĂRILE! Cu caşcaval, ouă fierte tăiate felii, şunculiţă afumată, frunzuliţe de pastramă de ied, bulzuri de brânză, gogoloaie de unt proaspăt, un ghiudem cu mirodenii, cârnat trandafir… toate udate cu ţuică.
Apoi, deci, ce ne-ar mai propune buzoianul? Sarmale din porc cu varză, muşchiuleţ de purcel scos de la saramură şi fript pe grătar, cârnaţi aşijderea, fragezi ca roua şi o mămăliguţă grozavă. Vinul se va bea din bardace de lut… În fine, prima zi s-ar continua cu alte „nimicuri”, precum ciorbă de perişoare, iar sarmale, muşchiuleţ, costiţă friptă, purcel la tavă pe varză călită şi cartofi prăjiţi, chifteluţe mici şi pârjoale, cârnaţi sfârâitori din care, când înfigeai furculiţa, săreau cât colo stropi de untură! Toate stropite cu cinci feluri de vinuri mari, sorbit din pahare adânci…
Ei, mai ziceţi că n-aveţi ce găti de Sfintele Sărbători?! Poate n-aveţi cu ce pregăti meniul! Dar să nu-mi imputaţi faptul că nu vă dau idei! Şi-o să vedeţi, vă ofer multe, până n-o să mai aveţi ce face cu ele…
Căci vine ziua pasării: gâşte îndopate, curcanul necurvar, cu rom mult pe gât (zice Voiculescu), puii, vreo două pichere, claponii, porumbeii… Cine nu se satură n-are decât să apeleze şi la măruntaie: ficăţei, pipotele, momiţe, inimi. Se mai schimbă şi vinurile: căci, zice des-citatul, porcul cere băuturi mai aspre, mai spirtoase, cu tărie şi vechime; la păsări se cuvin vinuri sprinţare, aripate, care să spumeze…
Dar cine nu se are bine cu pasărea, n-are decât s-o cârmească spre peşte! Concret: somni bucălaţi, crapi băţoşi, ştiuci zvelte, mrene aurii, plătici turtite, lini cu pieliţe de şarpe, caracude, ţipari, scoici, raci, în tot soiul de gustări & înfăţişări, ciorbe, plachii, marinate, rasoale pe varză, umpluţi cu stafide, cu ceapă, cu nuci, scordolele şi pilafuri de gâturi de raci, ghiveciuri la tavă, cu untdelemn grecesc, cu măsline de Volo, clăbuci de icre, stive de raci roşii.
Şi tot Voiculescu, Sireacul, spune atât de frumos secretul icrelor: „Ca să iasă icrele cum se cuvin, trebuie un risipitor să toarne untdelemn şi un nebun să le bată!”… (Aşa e, fraţi căuzaşi: altfel, mai bine le mâncaţi crude, cu ceapă şi lămâie, precum pe Manciuria!).
Tot vă mai e foame? Sunteţi de speriat! Sărbători, sărbători, da’ nici în halul ăsta! Mai luaţi-vă ţârii şi păstrăvii şi lăsaţi-mă-n pace, că mi s-a făcut şi mie foame!
Fragment din rețetarul ludic scris de Bogdan Ulmu și încheiat la Iași, în aprilie 2012.
