10. Sigur că există diferențe între trupe! Fiecare dintre cele șase teatre de copii cu care am colaborat, avea un stil al lui. Calitatea trupei și, mai ales, a directorului, diferențiau instituția. Nu erau toți de talia Margaretei Niculescu, a Mihaelei Tonitza, a lui Marcel Mureșeanu, a lui Calistrat Costin, ori a Monei Marian (Chirilă). Și nu toți au avut șansa să aibă un secretar literar ca N. Carandino, cum a avut Brăila, mai demult. Ori, mai tîrziu, Țăndărică, pe minunatul teatrolog Carmen Stanciu.
Am avut o directoare, neplăcută privitului, care credea că După melci e de Marin Sorescu. Mi-am făcut-o dușmancă, deoarece o corectam mereu. Am mai suportat un fel de conducător senil și incult, care evita să scrie și pretexta că nu are ochelarii la el, dacă-l puneai să citescă. O vreme, teatrele de păpuși erau blestemate să aibă actori și directori fără școală.
Nu pun în discuție talentul: talentul e independent de studii. Dar între un păpușar talentat cu 8 clase, și unul la fel de valoros, cu facultate, al doilea are șanse mai mari să răzbească și să fie updatat. Să înțeleagă conotațiile. Repet, e vorba de talentați.
Cu 6-7 ani în urmă, am fost într-un teatru un de urma să montez. Intrînd, am auzit muzică sovietică. Textul data de vreo 45 de ani și era jucat, pe bandă, de actori lăcrămoși, care muriseră de mult. M-am revoltat.
Tot așa, acum fo trei ani am fost rugat de un coleg să-l ajut să termine un spectacol de actorie al păpușarilor și am constatat, uimit, că 80% erau atalente! La actorie. Poate erau mai buni la păpuși…
11. Anii petrecuți la Luceafărul…mda, un subiect delicat.
Am ajuns aici în 87 și am montat, ultima oară, în 2003, cred. A fost teatrul de copii în care am fost angajat cel mai mult; am împletit atîtea bune și rele, încît nu-mi vine să cred!
Am mai vorbit de spectacolele mele de suflet, de-aici. Am mai vorbit de Nina și Dorina, colaboratoare permanente. Mai aveam un grup cu care lucram des, aproape în fiecare spectacol – Tani Paraschiv, Gigi Sfaițer, Doina Iarcuczewicz, Emi Florentin, Gabi Andrei, Cristi Gheorghiu…
Exista însă o anumită animozitate între angajați, condusă de cineva, din umbră, și sub pretextul că facem distribuții paralele, nu puteam colabora cu toți. Eram, într-un fel, separați.
Am multe amintiri frumoase, legate de Luceafărul. Regret că noua conducere, fără nici o explicație, nu mă mai solicită.
(va urma)
