Haz de necaz
Vedete de carton, pe bani adevăraţi
Să încep cu o mărturisire : nu fac parte din categoria invidioşilor. Niciodată nu am suferit că Victor Ioan Frunză, Măniuţiu, Tompa sau Purcărete cîştigă mai mult ca mine. Nici că există autori de cărţi care chiar iau şi bani pe volumele publicate! Ori că la ziarele Ziua, Adevărul şi Naţional articolele se plătesc mai bine.
E normal ; e chestie de box-office. De imagine – a artistului sau a instituţiei.
Dar cînd citesc, pentru a nu ştiu cîta oară, liste cu onorariile lunare ale „vedetelor” tv, daţi-mi voie să am un frison de incoprehensiune! Nu-nţeleg nu de ce-s plătiţi cei ce fac lumea să caşte gura la tembelizor – e normal să fie plătiţi ; e normal să cîştige mai bine ca Liiceanu sau Pleşu ( că semidocţii ăia de pe micul ecran aduc lume puhoi, tată, rating – nu ca intelectualii!). Îmi scapă însă criteriile de departajare…
Concret : de ce ia Andreea Marin 16.000 parai pe lună, iar Nicoleta Luciu doar 2.000? Ultima arată mult mai bine, nefiind cu mult mai necitită! Sau : Cristina Ţopescu, fată educată, de mică-n televiziune, ia tot 2.000 dolari, cam de cinci ori mai puţin decît Răduleasca ex-Bănică!
Alt caz : Huidu & Găinuşă, care au umor şi-s necruţători, care caută zdravăn să depisteze gafele colegilor şi pe-ale subiecţilor , primesc cîte 6.000 , iar Andrei Gheorghe, arogant, antipatic, fă ră măsură-n tot, ia cu 1.000 mai mult! De ce?
Hai, înţeleg că Mircea Radu bagă-n buzunar 4.000 dolari (că doar la emisiunea lui pluvioasă varsă tone de lacrimi gospodine, alcoolici părăsiţi, meteorologi timizi, cătane descurajate, bucătărese de spital ghinioniste-n amor, bătrînici –de mici! – nefericite şi adolescente cu greţuri) ; dar tot atîta-i dai Mihaelei Tatu – aia care nu are chiar nici o calitate necesară pentru emisiuni tv (fie ele despre sex, vidanjori sau furajarea cornutelor). Doamna Tatu, ca să prezinte la o televiziune de-a mea (pre supunînd că aş fi în stare să am aşa ceva! ) ar trebui să aducă ea de-acasă 4.000 dolari!
Unul peste alta , ceva e ilogic în sistemul de retribuire a celor ce servesc emisiuni tv populare.
Dar nu e treaba noastră să observăm asta ; vorba naşului de la nuntă : „cine tocmeşte lău tarii, acela comandă şi muzica!”. Sau a lui Sechelariu, acuzat de Ilici că are mentalitate de vătaf : ” Domne’, io cu banii mei fac ce vreau! De ziua mea arunc cu cîrnaţi & bere-n populaţie, din munca mea ! C-aşa vrea muşchii mei,na!”
Sigur! Şi domnii Sârbu, Voiculescu, Păunescu, Lazarov, Nicolau et comp hotărăsc singuri ce şi cît dau, fiecăruia din cei citaţi. Pentru că aduc prostime-n faţa micului ecran, pentru că au farmec, pentru că-s inteligenţi, pentru că vorbesc impecabil 5 limbi străine, pentru că …au calităţi ascunse…
Dar mai discret, băieţi!( dacă ştiţi ce-i aia).Nu vă luaţi după parlamentari!
Şi-apoi, parcă exista cîndva o confidenţialitate a retribuirii, nu?…Că de la bani pleacă toate, fir’ar a naibii de viaţă complicată, dezesperantă şi mereu prea scurtă!…