Cartea de teatru
Interviul – un gen vitregit
Angela Baciu–Moise este un nume familiar celor ce se ocupă de revistele literare. Făptură spectaculoasă, poetă cu vocaţie, publicistă energică, gălăţeanca noastră trece prin redacţii, festi valuri şi cabinete de lucru nu fără urmări. Una dintre ele, volumul Mărturii la sfîrşit de veac (partea întîi) ; suntem informaţi că va urma, cum e şi normal, seria a doua a cărţii, intitulată Mărturii la înce put de veac. Vînt din pupa! ( ca să rămînem, cu expresiile, în lumea dunăreană ).
Multe fraze memorabile conţine cartea! Selectăm doar cîteva (din lipsă de spaţiu) :”Eu şi des tinul meu suntem două belele puse cap la cap!”(G.Astaloş) ; „Am un cult al prieteniei sinucigaş!” (N . Breban) ; „Cantacuzinii au fost diplomaţi,bandiţi, scriitori, savanţi, împăraţi etc.”(Prinţul Ion Mihai Cantacuzino) ; „Paul Goma şi Stelian Tănase sunt scriitori legaţi de comunism mai mult decît îşi în chipuie ei”( Al.George) ; „L-am găzduit pe Ion Caraion în modesta mea garsonieră şi pentru această …infracţiune am fost condamnat la 6 ani închisoare!”( Emil Manu) ; „Românul n-are sentimentul ac tului obştesc”( Ion Miloş) ;”Păpuşa era obiect magic sau era divinitate, nu reprezentare de divinitate, ci chiar Divinitatea!”( regizorul Cristian Pepino) ;”Din 600 de schiţe şi povestiri scrise de mine, 60 le mai pot citi, 30 mă încîntă. Pentru celelalte sunt gata să cer scuze”( Mircea Sântimbreanu) ; „Cert e că este o dimensiune a spiritului românesc,cîrtirea” (Eugen Simion) ;” Cînd iubesc în germană, pot plînge în română ; cînd rîd în româneşte, pot pot înjura nemţeşte”( Christian W. Schenk) ;”Poezia? Formă de rezistenţă la impostură” (Lucian Vasiliu) ş.a.m.d.
Cum rubrica noastră este dedicată literaturii pentru scenă, evident, ne vom ocupa în continua re de opiniile oamenilor de teatru intervievaţi de Angela Baciu. Spre exemplu, fermecătorul nostru concetăţean, Astaloş,crede că Robespierre al său rămîne singura piesă… jucabilă din istoria eroului (celelalte sunt complicat de montat).De meditat…
Şerban Codrin, un dramaturg fără şansă, întrebat cine e, răspunde inteligent :” Nimeni”.Apoi, furios ( la modul Osborne) spune că editorii l-au persecutat :”Eu fac parte din sinistra diasporă internă. De la New-York, la Cartea Românească se ajunge simplu, dar de la Slobozia la acelaşi stabiliment e o cale de mii de ani lumină!”…Just!
Mircea Ghiţulescu, împovărat nu numai cu secretariatul US, nu doar cu sutele de premiere ale teatrelor, la care musai să dea seamă, fiind şi organizator de festivaluri, se autoconsolează :”Dacă în România avem 25-30 de festivaluri, în Franţa sunt în jur de 200 – munca este enormă!”. Nu-i simplu nici aici, zău aşa!…
Iar Cristian Pepino, cel mai serios şi înzestrat regizor al teatrului de păpuşi naţional, profesor important şi creator de şcoală, răspunde astfel la întrebarea autoarei „va muri într-o zi Păpuşa?” : „ Nu, nu va muri. Ea trece la ora actuală prezenţa omului alături de Păpuşă, care îi dă o dimensiune umană, deci ne atrage atrage atenţia asupra caracterului ei convenţional.Şi magia păpuşii este din ce în ce mai puternică, pentru că îl vezi pe mînuitor şi totuşi ai senzaţia că-n momentul de pe scenă, obiectul acela păpuşă este mic, trăieşte.”
Ultimul intervievat, azi dispărut, profesorul Ion Zamfirescu, vorbeşte în carte, testamentar, despre rezistenţa prin cultură :”Regimul comunist a exercitat penibile apăsări asupra libertăţii noastre. Nu a izbutit, însă, să ne-o şi strivească, propriu-zis! […]Am ştiut să rezistăm prin libertatea interioară”…
Cînd scriu aceste rînduri, şase dintre cei douăzecişiopt de intervievaţi nu mai sunt în viaţă. Tră iesc însă, în continuare, în lumina cărţii. Şi datorită efortului – intelectual şi nu numai – al Angelei Baciu…