Domnul Iliescu a suferit , sîmbătă, o tulburare a inimii şi a chemat doctorul. Dînsul opină că e de la stres şi oboseala acumulate în ultimul timp.
Noi am zice că e de la necaz ( ciudă, pismă, oftică , icter mecanic, sindrom de detronare etc.).
Căci greu nu e doar să ajungi sus, ci să ştii şi să cazi, Nelule tată! Şi înţelepţii ( chiar şi ăia care nu stăteau serile prin crîşme) au aflat că mai vine şi ora în chiderii, nu?!
Rău (sau bine?) e că-n PSD nu mai merge treaba ca-nainte, şi stafful nu comunică – interne & extern. Dar n-au intrat zilele-n sac, nu?!…
Dar, fiindcă tot vorovirăm de şefii formaţiunii cu pricina : cică Văcăroiu, la declaraţia de avere, trecu nişte tablouri de mîşcată valoare – nu multe, aşa, cam la fo’ 20-30. Deci, omu-i făcut!
Dacă vinde unul pe an, trăieşte încă trei ani din el, tot clanul!
Cine zicea că-i omul săniuţei, s-a înşelat, sîc! E gospodar, chivernisit, că d-aia fu coleg la ASE cu Nae Lăzărescu…
Că aşa, mersi, se luară u nii şi de bijuteriile doamnei premier, cum că-s cam multe şi ochioase. Iar el e cam elegant. De unde, că din muncă…
Dincolo de glumă însă, aceste discuţii nu fac decît să aţîţe prostovănimea şi să readucă pe tapet chestiunea luptei de clasă, pe care o credeam apusă: nu e normal ca un prim-ministru sau un preşedinte de Senat, să aibă? Odată cu plecarea lui Iliescu s-a dus vremea ălora cinstiţi şi săraci. Am mai zis-o, idealul e cinstit şi bogat.
Evident, greu de atins, că d-aia-i ideal, şi nu statuia lui Ştefan cel Mare din faţa Palatului Culturii…
Dar banii se mai obţin şi cu muncă – dacă n-ai geniu, ori noroc.Cine să muncească însă, cînd obţii azi bani buni din naşteri repetate , ori din şomaj. Iaca, la bursa locurilor de muncă pentru rromi, au fost angajaţi…doi români! Ptiu!
Şi magraonii, cînd o-ntind în Spania, zic că pleacă fiindcă acişilea nu-i de lucru, teteo! Plus că nu-i zi de la Dumnezeu să nu vezi în gazete liste de două-trei sute de locuri va cante, în varii domenii!
Dar povestea aia cu „muieţi’s posmagii?”, din păcate, e de-o dezolantă actualitate…
Neplăcută fu şi chestia cu apele revărsate : după Banat & Deltă, veni rîndul Buză ului. Naşpa-i că se apelă la pompe ungureşti şi germane, ca să scadă nivelul inundaţiilor ro mâne! Şi că viitura dereglă circulaţia între Muntenia şi Moldova! Şi podul de la Mărăcineni va fi gata abia-n septembrie!
Pînă atunci se circulă pe un pod militar; dar pe ăla nu pot trece TIR uri…Of!
Măcar ăia din vestul ţării vor fi despăgubiţi; sună cam …a palidă consolare, dar aflaţi şi sumele : dacă ai casa complet distrusă, iei 10 milioane ; dacă e bulită numai 75%, te faci cu 8 milioane ; paradită pe jumate – 4 milioane; dacă e inundat WCul, 2 milioane; dacă ai igrasie-n de bara, 1 milion; chiuveta înfundată cu mîl, 200 de mii; oliţa copilului deteriorată – 25 de mii … Bani, tată!
În privinţa jurnaliştilor din Irak, ni se spune, des, liniştitor (?), că-s în viaţă. Asta o repeta şi unul care cădea de la etajul 18, în dreptul fiecărui etaj inferior…
Tot aşa cum la o e misiune săptămînală, ni se spune că Arşinel, Stela, Piersic şi Maria Ciobanu-s Geniali. Să te cru ceşti, nu alta, mămăiţă!
Nu are nimeni vreo carte de Istorie a Culturii & Civilizaţiilor, pe-a colo, prin redacţie?
Dar să trecem la lucruri ceva mai relaxante : într-un util documentar des pre familia regală, Cristina Ţopescu a întrebat-o pe Regina Ana, ce o să facă în continuare pen tru poporul român. După ce s-a gîndit puţin, aceasta a răspuns :” O să fim!”. Frumos…
Căci în mocirla mioritică, în care bube politice, mucegaiuri sociale şi puroiuri de concetăţeni ne îm presoară, cotidian, e nevoie de o Instanţă înălţătoare, dragi compatrioţi: aceasta , pentru mine, ră mîne Monarhia. Ea nu va salva România ( fiindcă românii nu vor – sau nu ştiu – să fie salvaţi!), dar ne poate oferi o motivaţie a supravieţuirii. Tot aşa cum, în intersectarea obositoare a sutelor de manele, pe toate undele, canalele & posturile tv, cînd dai pe Mezzo şi urmăreşti Bach sau Mo zart, reîncepi să te crezi om.
Care bucurie, şi la voi să fie!
Pa!