Prima schimbare care taaareee mi-a plăcut, fu aia a PURului : ce era ăla, PUR? Mai ales că, hm, conţinea şi destule impurităţi…
CONSERVATOR, e altceva! De mic copil tot aud pe la ţările civilizate de conservatori!
Şi pe la noi fură niscai conservatori, în vremurile bune…
Deci, ori cum, sună mai bine. Brava idee!
Dom’ Voiculescu, fiindcă nu-l primiră în Irak, în locul celor trei nefericiţi, găsi el o altă cale să iasă iar în centrul atenţiei; io zic că nu-i rău.
Nu ma’ Conu Simirad mai căuta în fiecare lună, cu acelaşi succes, o nouă idee de propulsare-n mass -media…
Şi dacă nu l-ar fi trimis în Cuba, acum aveam sarcofagul lui Tutankamon la Ciric, şi mai făceam o clonă a Sărbătorilor Iaşului şi-n primăvară, cînd privighetori cu catrinţă şi gumari de prin satele Moldovei ar fi venit să pupe şi poala popii din Eghipet, iar veniturile primăriei s-ar fi dublat, nu?!
Da’ las că acuşi se-ntoarce Conu’, şi Iaşul va fi iarăşi ce-a fost – ba poate mai mult decît atît!
Vremea schimbîndu-se şi-n Timiş, auzii duminică pe la ştiri nişte sinistraţi be licoşi cum că vor da Statu’n judecată şi vor ajunge …pînă la Haga.
De Ce? Fiindcă n-au fost preveniţi că se va sparge digul şi porcul o va lua la vale, pe ape, precum Ofelia…
Io le ţin pum nii ălora pentru care se strîng acu’ ajutoare, da’ propun , ca sinistratu’ moral ce mi’s : n-ar trebui dată-n judecată mai întîi vremea, apoi vremurile? Că de VREME toţi se tem ; de statul român, …scîrţ!
Fiindcă tot vorovirăm de schimbări : ne tot arătară nişte cameramani pizmoşi (pardon de expresie), cum deputaţii & senatorii au, de-acu, un nou bufet, cu mese de mahon şi fotolii de piele. Să tot mănînci! – ziceau (ne)aleşii.
Părerea mea : într-o locaţie atît de elevată, numai ghiolbanii ar mînca! Aici, eventual se bea o cafea şi un coniac, apoi se desface un trabuc ; cum să dai tocaniţă pe canapeaua de piele, şi să verşi borvizul pe lemnul de mahon?
Dar ce mă mir, cînd opţiunea aparţine unora la care nema cultura! Ar mai urma să soarbă Henessyul din borca ne de muştar!
E cîh, mămăiţă!
Multă vîlvî iscă, zile trecute, şi rechemarea lui Degeratu „în activitate”. Cică ar urma , chiar, să fie făcut Şef de Stat Major!
Acu’ nu că la fruntea armatei e nevoie de unu’ care se pricepe în daraveli militare ( ca dovadă, şi Ceaşcă a fost comandant su prem!) ; dar Degeneratu ăsta cic-a tras în Timişoara, prin decembrie ’89 ! Militari nepătaţi nu mai avem? Mai luaţi şi din ăştia de pînă-n 45 de cotolani, că ăştia nu puteau fi, atunci, decît lo cotenenţi, deci n-aveau voie să ordone masacre…
Pleşu-l părăsi pe Popeye. E treaba lui. Io mă bucur, fiindcă un om de valoare n-are ce căuta-n politică. Înapoi, la carte, Andrei! Şi la o masă bună, în tihnă, pe o terasă răcoroasă, fără să te sune Cotroceniul, din minut în minut, să te-ntrebe ce faci cu Irakul, ce faci cu UE, ce faci cu Ucraina…
Un gînditor de talia lui Pleşu trebuie să rea lizeze că nimic nu se compară cu libertatea…
De ciudă că fu părăsit, Băsescu se gîndi să-şi tundă şuviţa aia penibilă care se tot mlădia-n bătaia vîntului, crezîndu-se Şeherazada. Bravo, un motiv în minus de băşcălie.
Rămîn destule…
Să-ncheiem cu cele deprimante : o pisică bol navă de rabie băgă, pe 90 de zile, Craiova-n carantină. Ptiu!
Parc-am fi-n Tanganika!
Da’ ce să mă mir cînd, în urma revărsărilor rîurilor ţăcănite, vedeam la ştiri zeci de cadavre-n ape, care-s focare de molimă imediată…of!
Încheind vesel : în Buzău şi Hunedoara se caută, pentru mun ca-n străinătate…drujbişti! Ciudat!
Fiindcă dispare astfel, cunoscuta zicală slujba-i slujbă, drujba-i drujbă!
Acum, paremiologia mamii lui de treimiism, drujba = slujba! Ptiu! (scuzaţi de-ncheierea cu stuchitură, dar astea-s ştirile!).