Evident, vom începe cu meciul Steaua-Valencia. Cine mai spera? Bravo, mingicarilor noş tri! Vedeţi că se poate?
Luară ei 20.000 de euroi de la Gigi, da’ meritară, bre! Iar filosoful Becali ar trebui să înţeleagă că există o compensaţie, în lumea asta, peste tot : pierzi în po litică? Cîştigi în fotbal!
Deci, 1:1…
De-aici însă, pînă a pronostica , precum Craioveanu, că dacă Steaua trece de Villarreal, ia Cupa UEFA, e hazardat. Ce fu-n’86, greu se mai poate repeta…
Fiindcă fotbalul e şi afacere, nu doar sport, şi nu te lasă mafioţii să ieşi în fruntea frunţilor, fiindcă ei pierd euroii euroilor!
Oricum, speranţa moare ultima. Ergo, vînt din pu pe & pupile!
În schimb, Sile Cămătaru, auzind el că afară se-mpart gologani şi el e-năuntru, se gîndi să se spînzure oleacă, doar-doar i-o impresiona pe gabori & porcurori şi-l ejectează, ruşinaţi…
Numai că ăştia impresionabili se găsesc pe la filaromici şi telenovele, nu-n cadrul poliţiei şi al justiţiei.
Sile poate va reveni, şi, dacă-i iese data viitoare datul cotului,sigur va fi iertat…
Sîmbătă , Antena ne spuse că „dacă Piersic nu exista, trebuia inventat”. Da’ inventaţi-l voi! Io mă cam săturai de palavragiu, care la-nceput părea măcar, charismatic.
Acum, toată ziua-ţi intră-n casă, pe toate canalele, povestind aceleaşi bagatele, dar uitînd să ne explice de ce nu joacă-n teatru şi-n film, dacă tot e atît de energic?!
Şi-apoi, el cînd mai a re răgaz să trăiască întîmplări senzaţionale, să mediteze asupra vieţii şi a artei, dacă toată zi ua ciocăne-n obloanele televiziunilor, zicînd „dă şi mie cinci ore de emisie, tanti!”
Hm…
Se dădu drumu’ la greve; apar cam una pe zi.
E bine, că ceva-ceva tot iese, nu?!
Plus că te mai distrezi: la Operă, ori la restaurant, costă; la grevă , asişti pe dai boji…
Scandal mare şi -n justiţie : procurori, judecători şi consilieri ministeriali dau cu subsemnatul, cu inima cît un purice. Mda…
Nu-i uşor pentru Monica Macovei să facă ordine, în cîteva luni…
Plus că de zavantajul, în cazul infractorilor absolvenţi de drept, e că ştiu şi ei bine, legile!…
„Camera Deputaţilor are acu’ şi piscină!” – exclamă, indignată, toată lumea cu bun-simţ.
Ei şi? Dacă nu o umplu cu apă, geaba’!
Nu mai priviţi, bre, cu invidie, în ograda aleşilor (din greşeală)! Că nu putem să fim toţi parlamentari .
Tot aşa cum nu putem să avem toţi, salariile lui Ni colau şi Şeuleanu; de-asta-i bine să-i roteşti des, ca să treacă cîţi mai mulţi mioritici prin pos turi bine plătite.
Am calculat : rîndul meu vine în anul 2235. Aşa că, mai am o ţîrucă de răb dare…
Cît priveşte lupta pentru primăria Capitalei, tot nu e nimic sigur : nea Nelu veni tare din spate şi-ncepu să-i cotonogească pe rîndaşii lui Adiţă, aşa că acum e cam vînzoleală-n PSD . Oricum, s-a anunţat că-n cel mult două săptămîni, se vor linişti apele…
N-ar fi rău, că ne plictisirăm, ţaţo, să tot auzim candidaturi terifiante! (tip Vanghelie sau Piedone).
Şi fiindcă fură cam multe mortăciuni la vînătoarea de pe terenul lui Ţiriac, se dădu o lege aspră asupra braconajului elitar. Şi mustăciosului îi luară terenul – mai ales că nu se clarifică ce-i cu fiu’său ; şi cît trafic de influenţă s-a făcut ca să iasă basma curată.
Şi leul greu sperie lumea-ntreagă, încă înainte de a exista! Ciudat!
Dar şi mai ciudat e că mă dusei la o crîş mă-n Timişoara şi mă frecai la ochi, văzînd că o sticlă de vin costă 14 lei. Naiv, cum mă ştiţi, comandai o mie de sticle! ( să duc şi-acasă, şi la rude…); ospătăriţa însă, cu o silă expli cabilă, îmi zise să mă uit în stînga, unde-i preţul REAL.
Acolo scria 140.000 de lei.Comandai un pahar cu apă potabilă şi plecai, trist, ca omul care speră-ntr-un gheşeft şi vede că iar s-a autoamăgit aiurea…
Vouă însă, draci lectori şi scumpe lectoriţe, vă ofer tot altruismul meu, sub forma unui ghiocel imaginar, dar la fel de preţios precum cel real, amirosind a reavăn…