Prostii, prostioare şi gogomănii…

Ilustrație pentru „Prostii, prostioare şi gogomănii…”, text de Bogdan Ulmu: televizor vechi într-o cameră, seara

Domne’, n-aş fi vrut să revin la reclame, dar n-am încotro : mă agasează, zilnic/seral!

Că sunt tîmpite, hai, treacă meargă, ne-am obişnuit. Dar că sunt plătite ca şi cum ar fi geniale, mă scoate din sărite!

Şi-apoi, nu-i corect : ei iau bani că le fac, noi pierdem timp şi bani, că le privim.

O să mă-ntrebaţi cum de pierd eu bani văzînd reclame : păi pierd! Că în timpul vizionării a treizeci de reclame (15 minute!), aş fi putut face o treabă lucrativă – să zicem, aş fi montat o chiuvetă unui vecin şi aş fi primit 10 lei noi. V-aţi prins?

Da’ cînd nici un vecin nu te cheamă să-i repari chiuveta, stai ca prostu’ şi te uiţi la reclame idioate…Of!

Iote, una care mă afolează de fo’ şase luni e aia cu Giusto : doi tipi stau calmi, la o masă. O jună urlă fericită „O s-aveţi un nepoţel!”. Matura pereche, tensionată, se repede spre pahar şi bea cu sete sucul.

Morala? Dacă bei Giusto, scapi de copii nedoriţi…

Sau, poate nu m-am priceput io s-o descifrez, şi ar fi vorba de gemenii care vin cînd bei răcoritoare. Sau dacă bei un suc albicios, nepoţelul nu va fi negru. Mă rog, ideea e atît de idioată, încît poate fi valabilă orice interpretare…

Mai e una cu multe variante – aia la berea Bucegi. Recent, şi-un foarte bun actor ieşean apare în ea.

Actorul n-are nici o vină, dar după ce ni se arată un porc în coteţ, ni se prezintă nişte tipi care beau şi mor de rîs. Ideea e absconsă, pesemne că ce nu i se cuvine godacului, i se permite omului. Pssstttt!!!! Ţîţă de mîţă!

Şo’ pă Bucegi!

În fine, recent, o bună actriţă, Magda Catone, Mămuca detergenţilor, mai apare behăind lubric, într-un clip publicitar : un „papagal” se uită la meci. Detergentista vine pe la spate şi-i înfăşoară un fular în jurul gîtului. Microbistul lasă meciul şi-o ia pe o matracucă la dans, fără nici o explicaţie.

Cînd cei doi se simt bine, Catone trece prin spatele lor şi chicoteşte „vă miroase a primăvară, porumbeilor?”.

Partea proastă e că reclama asta stupidă are şi-o continuare : actriţa trece pe un coridor, apoi se deschide o uşă şi e trasă brutal într-o cameră întunecoasă. Un satir e gata s-o violeze, dar Magda rîde mulţumită : „Ai greşit porumbiţa!” şi se hlizeşte ca proasta.

Puteţi să-mi explicaţi ce legătură au idioţeniile astea , cu produsul promovat (detergentul)? Şi mai ales cu ideea, nobilă, artistică, altfel – stimabilă, de publicitate?

Of!

Fiindcă tot suntem la proşti, prostănaci, prostuţi & tîmpiţei, ce ziceţi de declaraţia lui Ionuţ Dolănescu (dată şi de Cîrcotaşi) „România are grave probleme de poluţie!”? Eu, recunosc, sunt – şi din acest punct de vedere – român sadea, deoarece nu mai am poluţii, vai!, de peste 20 de ani. Nu ştiu ce să fac să-mi revină. Taaareee le mai duc dorul!…

Sunt ca pensionarul ăla nostalgic care zicea „Bine era pe vremea lui Dej! Aveam erecţii!”

Jenant a fost însă faptul că guristul a vrut ulterior, într-o altă emisiune, s-o „dreagă”, zicînd că nenorocita de… limbă engleză i-a jucat festa – polution însemnînd altceva, prin America.

Naşpa’ e să fii, cîteodată, poliglot…

Demnă de admirat este şi Monica Columbeanu (pardon de cacofonie, dar nu eu am stabilit-o!): lungana cu buze de silicon a declarat, într-un puseu de sinceritate admirabil, „România e prea mică pentru ambiţiile mele!”.

Se poate, fătuco!

Dar de ce te-ai măritat cu un român? Şi nu cumva şi el e prea mic pentru înălţimea ta?

Eu, în locul lui Iri, aş purta pantofi ortopedici ; sau aş merge pe catalige. Ca să fiu, măcar la propriu, pe măsura ambiţiilor Monicăi…

Aţi văzut noul serial cu Florin Călinescu? Eu, nu!

Dar ce mă deranjează e titlul lui – Anticamera. În română s-ar zice Antecamera.

Da’ cine mai ştie limba dulce ca un fagure de propolis, în tembeliziuni?!

Şi de ce s-o înveţe? Nu e rentabil. Că aţi văzut ce-a păţit Ionuţ al nostru, navigînd pe apele unor limbi complet diferite!

Poluţii & soluţii generoase, cititori dvs.!…

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).