Sărbătorile la români

Ilustrație pentru „Sărbătorile la români”, text de Bogdan Ulmu: ouă încondeiate într-un coș

Trecu şi Paştele, e tîrziu să vă mai fac urări, dar ce observai io, ca mioriticul ghinionist : că -i Paşte sau că e Crăciun – cele două mari Sărbători ale creştinilor, ceva tre’ să frisoneze olecuţă bucuria & seninătatea din sufletul nostru…

De Crăciun, secvenţe cu Ceaşcă împuşcat ; acum, fo tografiile celor trei jurnalişti răpiţi şi ameninţaţi, a căror viaţă – la ora cînd scriu aceste rînduri – e fectiv atîrnă de-un fir de păr!…

Plus inundaţiile din vestul ţării – de data asta.

Cum să-ţi tih nească, bre, mielul şi pasca, ouăle înroşite sau vinul, cînd ce vezi pe micul ecran te face să nu mai ai poftă de mîncare…

Ce să mai vorbim de militarul acela mort în Afganistan, şi-nhumat în pa trie, tot în Vinerea Mare! Of…

Dar, revenind la Marie Jeanne & Ovidiu : un calcul făcut de nişte documentaţi, spune că-s 94% şanse să NU fie ucişi, deoarece din cei 34 de ziarişti răpiţi în Irak, din 2003 încoace, numai doi au fost omorîţi. N-ar fi rău…

Aşa să le-ajute Dumnezeu, să scape; chit că şocul post- eliberare fi-va dur, se zice, şi o vreme vor tresări puternic, la orice deschis de u şă. Deocamdată, important e să scape.

Dar nu din multele manifestaţii de solidaritate de la Sibiu, Bucureşti şi Constanţa, se va obţine asta, e clar! E chestie, zic io acuma, NUMAI de şansă!

Alta nouă : cică Ohanesian ar fi fost prins în cursă de foşti lucrători ai Securităţii, ale căror relaţii dubi oase cu spioni euro-asiatici ar fi fost dezvăluite de către România liberă. Nimic nu-i sigur; dacă va da Dumnezeu să vină acasă, evident, DUPĂ se vor lămuri lucrurile…

Readucînd în discuţie ce lălalt subiect neplăcut – inundaţiile din Banat – stau şi mă-ntreb, ca ignorantu’ ( da ignorantul LO GIC!) : după un preşedinte specialist în ape (nea Nelu) şi cu un actual premier specialist în ape ( Tăriceanu), cum se face că România este mereu nepregătită în mişcările apelor?! Chiar să nu fi prognozabilă dezlănţuirea viiturilor? Hm…

Adicătelea, Nostradamus ştia cu sute de ani înainte ce va fi în 2000, iar ai noştri, deşi au institute specializate şi zeci de doctori în ape, habar n-au cînd Ti mişul dă p-afară! Ciudat, nu?

Daţi-i afară pe vinovaţi, fraţi vîslaşi!

Hai, de la unu’ ca Vot căroiu, n-ai pretenţii să ştie cum e cu nealcoolicele, dar de la abstinenţii hidrologi…

Şi am mai zis -o şi-n anii trecuţi : cînd ştii că-s probleme-n zonă, te muţi mai la deal, tată! Văzui unele băbuţe ca re plîngeau pe micul ecran cum că „ io nu plec d-acilea, bre!”. Nu pleci, nu te plînge!

Omul in teligent are curajul s-o ia de la capăt la orice vîrstă; ştiu bine că e greu, dar nu se renunţă, mamaie!

Altă nostimadă a lui Călin : cică înăspreşte Legea privind combaterea evaziunii fiscale…Ha-ha!

Cum îi impozitezi pe de-alde fraţii Cămătaru – care au lovele, tată, nu glumă! Sau pe Regele Cioabă – care n-a semnat un ştat de plată-n viaţa lui, dar are o coroană de aur în greutate de 2,5 kile? Complicat, nu?!…

Bine că mă prinde Fiscul pe mine, care cîştig legal zece – douăzeci de milioane, şi se „umple” de bani impozitîndu-mă cu 20%, în schimb pe rechinii ăi cu zece – do uăzeci de miliarde, îi scapă, fiindcă ăia-s’oţi…Mda…

Acu’, sigur că e mai uşor să amendezi o băbuţă care comercializează ghiocei, decît un cap mafiot care te taie cu ninja una – două, da’ de ce-s pe lume mascaţii, gabori destoinici?!

Altă comicărie : cică profesorii fără performanţe vor dispărea – în viziunea noului ministru al învăţămîntului. Io-s de-acord cu dînsul, dar, după ce că nu-s profesori destui (de-ajung şi unii de 75 de ani, în ciuda legii, să predea în continuare, ca şi cum ar avea 50!), dacă-i mai dăm afară şi p-ăştia, înseamnă că trebuie să-nchidem 50% din uni versităţi…

Naşpa’, nu?

În fine, să-nchei cu cele neplăcute : leul greu vine tare din urmă şi prin 2006 , lumea se va obişnui cu noile valori – după ce, fireşte, cîteva mii de moşnegi vor cumpăra un ou cu banii de-o Dacie. Chestia caraghioasă e că, odată obişnuiţi cu leul greu, va trebui să tre cem la euro-ul uşor, şi iar o să ne-ncurcăm, ptiu!, că mai simplu era pe vremea Annei Pauker şi-a lui Ceaşcă, cînd cine avea valută era arestat şi bătut pînă-i denunţa şi p-ăilalţi…

Vă pup în fundul curţii! Dacă lătraţi, zilele astea, înseamnă că ăla din tavă nu era miel…

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).