Domne’, cum în 2000 , după alegerea Preşedintelui ţării, unii îmi transmiteau, rînjind sardonic, „condoleanţe!”, iată că e momentul să le întorc zîmbetul (că io de rînjet nu-s capabil!)şi să le urez să aibă răbdare pînă-n 2009. Deşi, nu cred că-n 2009 România va da înapoi, fiind intrată deja în UE…
Sincer vorbind, bucuria mea fu mare luni, cînd în tren fiind, pe la ora 11 dimineaţa, mă sună o amică şi-mi spuse „felicitări!”.E un exemplu de normalitate, cum spuneau şi învinşii.
Numai că ex-preşedintele nostru, culmea, fu cam zăpăcit de evenimente şi ieşi din Cotroceni o ţîrucă uimit/clătinat :pe de-o parte gafa cu decorările ( trei dintre decoraţi refuzară, fiindcă fuseseră puşi pe aceeaşi listă cu Vadim!), pe de alta, cea a eliberării lui Miron.
Că explică dînsul ulterior, a fost o „bîlbîială”, nu mai drege busuiocul: dacă nu ieşea un aşa scandal naţional şi extern, la auzul veştii, nea Nelu nu ar mai fi revocat graţierea veci-pururi!
Interesantă e şi declaraţia, greu smulsă de reporterii Antenei, luceafărului huilei: după ce făcu nazuri, cum că licitează, de-acu, in terviurile, pe euroi-grup, în avion mormăi ceva inteligibil, apoi însă, cînd realiză că se-ntoarce de unde a plecat, fu cooperant .
Ba chiar, Cozma aruncă înspre reporteri şi o întrebare teribilă, demnă de piesele lui Schiller :” Eu acolo am fost liber; voi, afară, aţi pu tut fi?”…Brava, Miroane, eşti tare-n machiaverlîcuri!…
Nu e clar ce va fi cu el, dar vorba cuiva, venirea la putere şi ieşirea de la Cotroceni a domnului Iliescu, s-a petrecut sub steaua nefastă, a căştii lui Cozma. Mă rog…
La PD, locul lui Traian fu luat de Boc; ciudat, fiindcă acest Boc – tip simpatic, dar cam de planul doi –nu anunţa o asemenea carieră( de lider).Şi la primărie se va găsi înlocuitor, problema e ce va face marinarul în ăştia cinci ani bun pen tru ţară, că uşor nu-i va fi: Parlamentul are o majoritate anti-Băsescu, iar Guvernul nu se lasă lesne alcătuit.
Noroc că-n exterior lookul ţării se cosmetiză şi, să sperăm, ajutorul va fi unul consistent.
Dar s-o mai lăsăm în sărăcie de politică, bre, şi să trecem la chestiunile festive, că vine Ajunul Crăciunului şi, iote, cică depresia tipică sărbătorilor deja face victime!
Sunt nefericiţi care nu pot supravieţui gîndului că vor fi singuri de sfintele evenimente…Da şi să le petreci lîngă cine nu-ţi place, nu-i o soluţie, zău!
Ştiu io fo zece mii de martiri care ar da un milion să stea singuri cînd sună la uşă Moşul cu sacul, şi să se chiombeze apoi noaptea întreagă pe micul ecran, la cine vor ei( nu soacra, nevasta, fiul, fiica, cumnatul, cumnata şi-un nepoţel de la ţară), mîncînd şorici şi sarmale, apoi bînd în prostie ţuici şi şpriţuri!…Că doar un Crăciun (Revelion) are omul pe an, şi trebuie să profite de el, nu?!
Altfel, sigur că multe fapte nostime se petrecură şi-n aceste zile, cînd omul e milostiv, căscat, sau uşor de fraierit :spre exemplu, un escroc găsi nişte specimene de tichete de masă într-un tomberon şi-şi cumpără cu ele băutură & ţigări, nu multe, cam de două milioane de lei. Apoi, un secretar de primărie se alese cu dosar penal, fiindcă i-a spus unei consătence „fă, putoare!”…(ciudat! Cei care împroaşcă cu lături serioase în toată lumea bună, dintr-o anumită gazetă, nu se aleg cu dosar penal! Hm…).
Iar un bănăţean se trezi şi el cu condamnare de trei luni, deoarece şi-a apărat pisica, lovindu-l în tărtăcuţă pe agresorul acesteia…
În fine, un om cumsecade se duse să cumpere un căţeluş şi, după ce dădu banii, se pomeni şi bătut şi fără animal şi fără piţule…
Hasmodii de Sărbători, bre!
Noi să luăm partea veselă a evenimentelor şi să ne urăm reciproc, creştineşte, „Merry Christmas!”…