Credeţi în Moş Crăciun?

Ilustrație pentru „Credeţi în Moş Crăciun?”, text de Bogdan Ulmu: brad de Crăciun cu globuri vechi și lumânări

TEST de (cvasi)inteligenţă şi (vagă)cultură

Credeţi în Moş Crăciun?

Cum iarna îşi intră periodic în drepturi, nu văd de ce am evita antica dilemă : e xistă, ori ba , decrepitul? Vă aduce fericire & armonie în familie, ori complexe finan ciare? Şi-n fond, merită să mai aşteptăm sosirea bugetofagului ipochimen?!…

La aceste uluitor de simple interogaţii răspuns-au, recent, un grup de intelectuali fără o cupaţie , pensionari cu atitudine incontinentă şi sfertodocţi cu frica de Dumnezeu. Iată care-s gîn durile lor sincere, netrucate şi „încurajatoare” :

1) Da, fireşte că există Moşu’, păgînilor! După Dragobete, oină, Dracula , Ramona Bădescu şi p’acesta ni-l luaţi? Huo!…

2) Moş Crăciun e o abstracţie, draci cititori, nu ca Moş Iliescu, Moş Oliviu Gher man, Moş Văcăroiu, Moş Everac, Moş Colea Răutu…Şi dacă ăştia concreţii nu ne dau ni’ca, ce pretenţii s-avem de la simbolicul boşorog?!…

3) Io ştiu precis că există senilu’, fiindcă de fo’ douăj’ de cotolani mă maschez, pe riodic, în Buni’ Gerilă şi împart la copii necunoscuţi colaci de salvare, bomboane contra tusei, ursuleţi necuviincioşi, mere de plastic, avioane de fier, calendare ex pirate, pixuri cu pasta moale, păpuşi Barbie la mărime (jenant de) naturală, căţei priapici, crăciuniţe nimfomane etc. …Ergo, sum! Deci, ce se bucură părinţii!

4) Io, Gigel, nu mai aştept să vină Moşu’, deoarece ultima oară l-am întîmpinat bine intenţionat, recitînd o frumoasă şi simţită poezie românească, învăţată de la un un chi Emil din Dolhasca :” Moş Crăcilă, Moş Crăcilă/ Şi la anu’ dacă vii,/ Io te bag în …sacu’ mătii/ şi …MISA pe jucării!”. Talentul meu de versificator însă nu fu a preciat deloc, ba chiar luai scatoalce în serie de la rude, aşa că nu-l mai vreau pe acest cauzator de măciuceli în casă! Ce, io n-am un 50.000 să-mi cumpăr singur dulciuri, petarde , măşti de plastic, coaste afumate de porc, confetti şi sucuri?!…

5) Moşul meu, de fiecare Ignat, este…PORCUL! Că numai el, sireacul, îmi aduce în to(l)bă jucării… afumate ca şorici, caltaboşi, chişcă, sîngerete, pomana rîmă torului, jumara lui Ghiţă, maţu’ cîrnaţului ş.a.m.d. E drept, godacul nu e-mbrăcat în roşu şi nu e tras de reni, fiindcă nu haina face pe porc, ci frăgezimea, bre!

6) Io-l aştept pe Moş Crăciun an de an, deoarece constituie o dovadă că există pe lu me şi clipe frumoase, că avem dreptul la sărbători luminoase, că străzile-s şi ele luminate cu beculeţe policrome şi în pieţele oraşelor, brazi imenşi ozonifică smo gul citadin…Dacă nu m-ar da în judecată răposatul Flaubert, aş risca exclamaţia juvenilă, Moş Crăciun c’est moi!

7) Eu nu am nevoie de moşii voştri, bă, gerontofililor, ci o caut pe una Nela să vină în seara de 24 decembrie la mine-n hogeag, tată, una ţapănă & meseriaşă, care ci că face unele chestii mai bine ca Moş Crăciun!

Comentarea răspunsurilor :

…Se amînă după 6 ianuarie, să nu vă stric sărbătorile,’raţi ai dracu’ cu ob sesiile & cutumele mămicuţei voastre de damblagii!…

Aşadar, un scrîşnit LA MULŢI ANI! ( de mers la exorcist).

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).

Textul anterior
Textul următor