Istoria teatrului , pe scurtătură
Aviara oglindită în dramaturgia universală
Aflînd că la graniţa de vest s-au semnalat noi şi îngrijorătoare cazuri de gripă aviară, catedra de istoria teatrului a Universităţii de Artă „ Nae Lăzărescu” din Dolhasca, a decis popularizarea unor texte celebre, cu tematică adiacentă şi soluţii spectaculoase de eradicare a molimei. Totodată, prin revenirea la clasici, facultatea încearcă să atragă noi candidaţi la facultăţile de profil, promiţîndu-le o dublă & definitivă specializare ( actorie / ornitologie).
PESCĂRUŞUL de A.P.Cehov : pe malul mării, comandorul Ananie Gagniuc (numele, din păcate pentru posesor, e real!) găseşte un pescăruş. Enervat că n-a găsit o sticlă de votcă, aruncă pescăruşul în apa înspumată, recitînd celebrele versuri „de rupi din cer o pescărea / ce-i pasă bietei mări de ea?!”.
Termenul pescărea este ori femininul de la pescăruş, ori o maltratare a limbajului pe fond etilic. Peştii în care s-a aruncat cu cehoviana făptură au luat gripă acvatic/aviară în numai 24 de ore ; scafandrii dobrogeni refuză, de-atunci, să se mai scufunde, preferînd să joace şeptică în barul constănţean On plonge…
RAŢA SĂLBATECĂ de H. Ibsen : în podul unei case bătrîneşti, trăieşte o raţă (cam) sălbatecă. Pasărea e cerută în căsătorie de un fotograf ornitofil. Fiind sălbatecă ( cum precizează univoc şi autorul) alege sinuciderea. Fotograful, neconsolat, îşi injectează bacilul aviarei folosind o seringă nesterilizată. Drept care bietul bacil moare…
PELICANUL de A. Strindberg : …sau babiţa, de Urmuz?
PUNGUŢA CU DOI BANI după I. Creangă : Tinca Vartic, ţiitoarea marelui humuleştean, găseşte în colbul drumului o punguţă cu doi bani de aur. I-o arată , veselă , concubinului ; din păcate, acesta tocmai fusese proaspăt răspopit de un sobor de preoţi şi n-a gustat norocul care a dat peste ei…Mai mult, după afurisenie povestitorul a luat galbenii şi i-a băut la Bolta Rece, înpreună cu Eminescu, Slavici, Caragiale , Ilarie Chendi, Şt. O. Iosif, Mihai Beniuc, A. Toma, Fănuş Neagu, George Lesnea, Pîcă şi Pucă, Ahoe şi C. Ciopraga.
RĂŢUŞCA CEA URÎTĂ după H. C. Andersen : fiindcă a făcut figuraţie în musicalul Fantoma de la Operă, o biată păsăruică a ajuns , prin mimetism, şi ea , dezagreabilă privitului. Văzînd că nu mai are deloc succes la răţoi, animala a luat drumul bejaniei, ajutînd acum româncele să culeagă căpşuni în regiunea Catalaniei, prin ingurgitarea gîndacilor de Colorado.
MATEIAŞ GÎSCARUL după M. Zsigmond : un flăcău mucalit creşte gîşte în ograda unui grof hulpav. Mai multe nu pot spune despre piesă, fiind scrisă numai în limba maghiară…
GAIŢELE de Al. Kiriţescu : Mihaela Tatu, Teo Trandafir şi Stela Popescu vorbesc despre bărbaţi. Concluzia – sunt mai răi ca aviara, zău aşa! Auzind una ca asta Adriana Bahmuţan refuză să-l mai ia de bărbat pe Silviu Prigoană şi pentru a şasea oară. Magnatul gunoaielor le dă şi pe ele în judecată.
COCOŞELUL DE LA NOTRE-DRAME de Victor Hugo : cocoşelul unui clopotar hidos se îndrăgosteşte de găinuşa unei ţigănci pempante. Inchiziţia nu tolerează sentimentul ; clopotarul fiind ars pe rug, iar păsările – în cuptor. Gitana , ca să uite durerea, evadează în opera Carmen de Bizet.